Într-un singur cuvânt sunt verde. Dau în frunză și simt flori. Lumea mea este un amestec ciudat în nuanțe imposibil de definit. Dimineți gri pictează pe pereți mov sentimente în devenire. Imaginez și casc. Nu se va petrece nimic roz și, pentru că știu adevărul implicit, îmi fac o cafea neagră și încep o zi la fel de bej ca toate altele. Intre mine și lume, stropi indeciși își cauta calea. Calea lor mai lasă loc imaginației, a mea așteaptă, ca în fiecare dimineață, la semafoare. Verdele durează atât de puțin încât mă molipsesc pe zi ce trece. Devine obsesie și, obosită de atâtea semafoare, recunosc.Într-un singur cuvânt sunt verde. Dau în frunză și simt flori…
flash 24 „Culoarea din noi” by Abisurile.com