Verde


Literatura ca utopie

Într-un singur cuvânt sunt verde. Dau în frunză și simt flori. Lumea mea este un amestec ciudat în nuanțe imposibil de definit. Dimineți gri pictează pe pereți mov sentimente în devenire. Imaginez și casc. Nu se va petrece nimic roz și, pentru că știu adevărul implicit, îmi fac o cafea neagră și încep o zi la fel de bej ca toate altele. Intre mine și lume, stropi indeciși își cauta calea. Calea lor mai lasă loc imaginației, a mea așteaptă, ca în fiecare dimineață, la semafoare. Verdele durează atât de puțin încât mă molipsesc pe zi ce trece. Devine obsesie și, obosită de atâtea semafoare, recunosc.Într-un singur cuvânt sunt verde. Dau în frunză și simt flori…

flash 24 „Culoarea din noi” by Abisurile.com 

Vezi articolul original

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.