Tac


L’image contient peut-être : ciel, nature et plein air

E atât de adânc să tac, e ca și cum aș sinucide vise …

Azi tac până la limita de sus a infinitului dintre mine și mulțimea nespuselor. Nespun tăcând primăveri mincinoase și, din când în când, râd în hohote tăcute, toamna. Sunt un anotimp cu multiple fațete și nu știu până unde mă voi duce și până când. Mă împiedic de fiecare strop, apun zile în gări pustii și gânduri roase își schimbă mereu direcția. În directii aleatoare timpul îl măsor în silabele și distanțele în sentimente.

Azi sunt un sentiment gol înecat în fum.

12 gânduri despre &8222;Tac&8221;

  1. …Cred încă bântuie recele prin cotloanele noastre interioare
    numai că e atât de cad şi atât de primăvară
    că vor răsări doar raze şi flori curând…tăcerea spulberând-o păsările cântătoare!

      1. Timpul aduce,
        timpul duce…
        şi durerea trece, fumul se risipeşte
        esenţial e să zâmbeşti, chiar de e greu!(rimă na-m mai găsit la ultimul vers) Probabil tristeţea se molipseşte….

  2. Cam multa ceata si fum,
    prin al desertului drum.
    Iar pe drumul spre-naltimi,
    Doar capcane, cuie, spini…

    O seara cu senin în Suflet, draga Daniela !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.