Abisuri

Despre starea dindărătul beției am început prin a spune că ne reprezintă cel mai bine. Starea definește omul din spatele rațiunii și a rânduirilor dictate de societate. Cinci minute după, considerând ipocrizia drept imposibilă – excepțional vorbind sunt de acord că există ipocrizie dar îmi e greu să cred că există o ipocrizie generalizată prin care toți suntem de fapt alții, cei dictați de rânduirile societătii și a raționalului îndoctrinat – cinci minute după, starea dindărătul beției devenise doar curaj. Curajul de a lăsa totul baltă.

Priveam trandafirii și le apreciam sinceritatea. Ei nu aveau de ce să se mintă.  Singura lor menire era să-i îmbete pe alții cu mirosul lor. În lipsa trandafirilor, oamenii se îmbătau cum puteau. Dar de unde nevoia oamenilor de beție? Din nevoia de sine, de adevăratul eu? Din ipocrizia accepțiunii regulilor dictate de societate? De frică?

Despre starea dindărătul beției ar fi multe de spus dar puține posibil de dovedit. Cine să recunoască adevărul? Adevăratul “eu” nu mai există, a fost omorât din fașă în momentul în care am devenit binecrescuți.

În definitiv ne învârtim constant într-un cerc la granița dintre minciună și ipocrizie. De unde și necesitatea stării, la un moment dat. În rest, doar litere, cuvinte și, dincolo de toate, numai spații.

Articolul întreg aici

Nu uita ! Abisurile.com devin, încet, încet, Abisuri.com

Dacă îți place și vrei să urmărești noul blog, îl poți adauga manual în reader : abisuri.com

sau, te poți abona prin e-mail aici : https://abisuri.com/follow-me/