Îmi place să cred că lumea se va termina într-o marți. Atunci, când se va fi terminat de tot sau puțin, doar puțin mai înainte, voi fi măsurat marea din priviri și, în stânga mea, un câine își va fi pierdut blana, fir după fir și ar fi trecut, nepăsator, mai departe. Valurile vor fi continuat să se spargă zgomotos de gânduri piatră și vântul ar fi continuat să amestece amintirile între nord, nord – vest și sud. Apoi voi fi tăcut și eu un pic, doar un pic, la intersecția valurilor și, dincolo de tot, mi-aș fi adus aminte că odată, mi-a plăcut să cred că lumea se va termina într-o marți.
Tema săptămânii : „Banca tăcerii”
Abisuri 