Bilete de hârtie


Literatura ca utopie

Aveam, atunci, demult, o pungă de plastic plină cu biletele de hârtie pe care ni le aruncam intre două întoarceri ale profesorilor. Uneori nu ne ieșea și atunci, spasite, ne recunoașteam vina zdrobind cu privirea linoleumul bej. Niciodată nu s-a întâmplat să existe curiozitatea vreunui profesor de a știi ce anume ne ocupa într-atât de tare spiritul, încât să decidem să lăsăm pe planul doi tabla, creta, textul sau formula.

Vezi articolul original 212 cuvinte mai mult

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.