Într-un culoar oarecare și-a făcut odată casa un om oarecare, legat doar de o traista în care nu erau mai mult de două imbucaturi, trei sughițuri și o înghițituri zdravănă de viață din care nu mai rămâsese decât un strop pe care omul oarecare nu se putea decide cum să-l sfârșească, acolo, în acel culoar oarecare.
Atunci, fix la acel strop, am trecut pe acolo eu și i-am dat o bancnotă de zece lei omului oarecare pe care el, așezat în acel culoar oarecare, a făcut-o avion sau poate a făcut-o pâlnie sau poate, pur și simplu, a terminat-o altcumva, nu știu să vă spun cum căci, începând de la acel strop eu m-am mutat în alt oraș și omul mi-a mulțumit frumos și mi-a zâmbit.
Abisuri 