Jogging


Avea o poartă mare, metalică, pe care cineva o închidea în fiecare seară la ora opt fix cu un lacăt mare, aproape ruginit. Mă opream de multe ori să-l privesc. Dincolo de poartă, movilele erau situate la distanțe egale una de alta, acoperite cu flori proaspete, colorate.
Garoafe, mușcate și trandafiri roșii. Cineva schimba florile o dată la doua zile. În rest, era liniște. Asta vedeam de fiecare dată când treceam pe acolo. Ascultam ABBA și fugeam. Fugeam de rupeam pământul. Doar cimitirul rămânea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.