Roz. Toată lumea s-ar fi gândit la o pereche de chiloți, eu mă gândeam la tine. De fiecare dată când priveam cerul, norii aceia pufoși, de fiecare dată când închideam ochii, nici nu trebuia să aștept mult când închideam ochii, nu, nu mai mult de câteva secunde trebuia să aștept și tu apăreai, nu se știe de unde, nu se știe cum, nu se știe cât timp, tu apăreai acolo, în acel plan perpendicular pe orice și atunci, da, în toate acel moment, mă gândeam la tine. La vie en rose, cai verzi pe pereți mov.
Abisuri 
🙂 )) La vie est belle, regardant vers le ciel !
Așa este