Țiganca alege cinci ramuri cu flori mici, albe, cinci lastari cu frunze verzi, lunguiete și un trandafir de-un rosu aprins, catifelat. Le strânge pe toate într-un mănunchi pe care îl leagă cu o panglica albastră. Apoi îl privește pe bărbat în ochi și ii cere doisprezece lei și cincizeci de bani. El o priveste mirat, e cam mult, cel puțin așa i se pare lui, pentru zece fire nenorocite, o panglica și o floare. Țiganca îi spune că buchetul e făcut din inimă și asta nu arw preț. Aproape convins, bărbatul îi întinde treisprezece lei și îi mulțumește.
Țiganca refuză bacșișul, numărul treisprezece îi aduce mereu ghinion. Se caută de rest până ce găsește o monedă uzata de cincizeci de bani pe care i-o pune bărbatului în palmă.
Bărbatul închise palma mult prea repede, mișcarea bruscă impinge moneda pe jos, printre tarabe. Moneda se rostogolește cu un zgomot ascuțit și se oprește într-un picior de fier ruginit, sub taraba unei țăranci din Giurgiu care vinde roșii dulci, de grădină, cu șase lei kilogramul.
Bărbatul se apleacă după monedă, o găsește ascunsă în spatele piciorului ruginit al tarabei și o strânge în palmă. E rece și plină de noroi. Nu știe nici el de ce s-a ostenit atât pentru acea monedă. Poate că ceva din zâmbetul misterios al țigancii l-a făcut să se aplece. Sau poate a căutat-o doar din dorința de a-i dovedi țigăncii că și cincizeci de bani contează.
Apoi bagă moneda în buzunar și cheamă un uber. Uber-ul sosește repede și face zece minute până la destinație, în capătul celalalt al orașului. Bărbatul plătește cursa, doisprezece lei cincizeci de bani, coboară din mașină și-și deschide umbrela. Apoi o ia agale pe stradă în jos până la numărul paisprezece bis.
Abia când sună la ușă și ea îi deschide bărbatul își dă seama că uitase buchetul pe taraba cu roșii dulci de Giurgiu.
Abisuri 