1984, vara


1984 vara

Undeva prin 1984 vara dezvoltasem o pasiune inexplicabilă pentru șervețele.

Pe vremea aceea nu se găseau șervețele mai deloc. Când “se  dădeau servețele”, se forma  instantantaneu o coadă  mare și fugea zvonul cu viteza luminii. Dar, până să ajungă zvonul la noi, mare parte din oameni, se și terminau șervețelele.

De aceea, în loc de șervețele, se folosea hârtie igienică. Hârtia igienică avea o textură dură și o culoare nedefinită. Un fel de gri cu tendintă bej, apăsător.

Existau zile când se termina brusc și hârtia igienică și atunci nu mai apărea decât tot la următoarea coadă, la alimentara de langă cinematograful “Patria”. Chiar înainte de a apărea hârtia igienică, se forma o coadă lungă care înconjura alimentara de langă cinematograful “Patria”. Coada de la hârtie igienică se amesteca atunci cu coada de la cinematograful “Patria” și chiar și cu coada de la carne de la alimentară de langă cinematograful “Patria”. Uneori mi se întâmpla să plec după hârtie igienică și să mă întorc cu un kilogram de carne. Dar se întâmpla foarte rar.

Când se termina hârtia igienică se apela la ziare. Ziare se mai găseau în 1984 vara. Bunicul făcuse o pasiune ciudată pentru rubrica de decese din Scânteia de aceea se abonase la ziar. Desigur, era si obligatoriu. Ziarul era adus, pe vremea aceea, de nea Stanciu, poștașul. Era un om pe care eu l-am cunoscut deja bătrân.  Când venea cu pensia nu ajungea la noi decât spre seară, deja abțiguit bine. Dar bucuria rămânea mare pentru toată lumea. În definitiv, important era că reușea să ajungă, restul era un detaliu.

De bucurie, bunicul îl așeza pe nea Stanciu la masa din bucătărie și, pe mușamaua roasă pe la colturi, îi servea un “chimion făcut în casă” în niște pahare ciobite. Astăzi paharele nu mai sunt și nimeni nu mai știe cu exactitutdine ce anume era “chimionul”.

Pasiunea mea inexplicabilă pentru șervețele s-a terminat undeva imediat după Revoluție. Între timp am mai dezvoltat pasiuni ciudate pentru șosete, ștrampi Adesgo, deodorante Favorit, pantofi din imitație de piele și  tricouri de bumbac la baza gâtului.

După Revoluție, lucrurile s-au schimbat semnificativ. Încet dar sigur, șervețelele au început să apară în magazine, alimentările au dispărut și cozile se mai formează doar din când în când, când votează dispora. Hârtia igienică a căpătat miros de caise și ziarul Scânteia a dispărut.

Doar rubrica de decese a rămas.

2 gânduri despre „1984, vara”

  1. Salut, jos palaria pentru scriitura si felicitari.

    tot vreau sa comentez si nu stiu de unde. Mi-am adus aminte cand am citit de colectia de ambalaje de bomboane se cand aveam vreo 9-10 ani. Maicamea mai primea bomboane si pretuiam la nesfarsit fiecare ambalaj. Le puneam cu grija in carti sa nu se sifoneze…

    Iti multumesc ca mi-ai prilejuit amintirea asta, Monica

    1. Mulțumesc frumos ❤️! Mă bucur mult că ți-a plăcut. Ce faine amintiri. Și ce fel minunat de a-ți petrece timpul : colecționand. Azi pare ceva extrem de demodat (o fi?). Dar în acele vremuri lucrurile acelea mărunte prețuiau infinit

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.