Abisuri

În căutarea adevărului interior

Din nou


De când se știa, ea avea ochii mari și negri și trăia cu capul în nori. El avea cuvintele moi, cu care o îmbrăca de fiecare dată când ea îl chema. Apoi o dezbrăca din priviri și o atingea doar cu buricele degetelor până când ea se cățăra pe pereți și, de acolo, de sus, el părea atât de mic, de parcă n-ar fi existat niciodată, până când el își termina toate cuvintele și-i dădea de înțeles ei, doar din priviri, că e timpul să se ducă. În urma lui, fetița cu ochii mari și negri ar mai fi vrut să se mai nască o dată.

2 răspunsuri la „Din nou”

  1. Avatarul lui AureliaAlbAtros

    Mulțumim pentru tot ce ne dăruiești! 🙂

    Iți doresc ca noul an să-ți dăruiască tot ce te-ar face fericită și nimic care te-ar face să suferi!
    La mulți ani!!!

    1. Avatarul lui abisurile

      Mulțumesc frumos ❤️, să ne fie un an cu multă sănătate și inspirație

Răspunde-i lui AureliaAlbAtros Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.