Abisuri

De când se știa, ea avea ochii mari și negri și trăia cu capul în nori. El avea cuvintele moi, cu care o îmbrăca de fiecare dată când ea îl chema. Apoi o dezbrăca din priviri și o atingea doar cu buricele degetelor până când ea se cățăra pe pereți și, de acolo, de sus, el părea atât de mic, de parcă n-ar fi existat niciodată, până când el își termina toate cuvintele și-i dădea de înțeles ei, doar din priviri, că e timpul să se ducă. În urma lui, fetița cu ochii mari și negri ar mai fi vrut să se mai nască o dată.