Din nou


De când se știa, ea avea ochii mari și negri și trăia cu capul în nori. El avea cuvintele moi, cu care o îmbrăca de fiecare dată când ea îl chema. Apoi o dezbrăca din priviri și o atingea doar cu buricele degetelor până când ea se cățăra pe pereți și, de acolo, de sus, el părea atât de mic, de parcă n-ar fi existat niciodată, până când el își termina toate cuvintele și-i dădea de înțeles ei, doar din priviri, că e timpul să se ducă. În urma lui, fetița cu ochii mari și negri ar mai fi vrut să se mai nască o dată.

2 gânduri despre „Din nou”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.