Abisuri

În căutarea adevărului interior

RER B

Mă întorc după umbrelă, chit c-am întârziat deja. Peronul e plin ochi, intru cu încălțătorul în RER B, direcția Arcueil, îmi pun căștile, închid ochii, sunt departe, în mijlocul oceanului, pe o insulă pustie, sunt gata să cad, sunt în mijlocului celui mai năprasnic tunel din univers, îmi scot căștile de pe urechi, miroase a cauciuc ars, sunt varză, inspir, respir, oamenii devin purici, un fleac, asta e, aud vocea psihologului, o să dispară. Deschid umbrela și aleg prin ploaie. Până la următoarea stație îmi revin.

One response to “RER B”

  1. Avatar dumitruichim

    Așteptăm stația de revenire

Lasă un răspuns

Descoperă mai multe la Abisuri

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura