Omul din fata mea are pantaloni albi si pantofi cu tinte. Tintele produc un zgomot ciudat pe caldaramul umed in alburiul diminetii cetoase de dupa ploaia asa zisei veri. Pantalonii albi contrasteaza intr-un mod ciudat cu sacoul bleu-marin si servieta scorojita pe la margini.
Omul din fata mea nu urla ci doar vorbeste la un telefon mobil agatat intr-un mod demodat de o mana stanga aproape de o tampla stanga si nu foarte departe de o ureche stanga.
Daca omului din fata mea i-as fi putut privi numai pantalonii albi, atunci i-as fi putut probabil atribui imaginea unui dandy italian iesit in vazul lumii de doar dragul lui, el si nelipsitu-i trabuc cuban in colt de gura.
Daca omului din fata mea i-as fi putut privi numai pantalonii albi si daca i-as fi putut asculta numai zgomotul tintelor pe caldaramul umed, atunci i-as fi putut probabil atribui infatisarea unui bunic de moda veche iesit pe „Straße”la o ultima plimbare tardiva inaintea stingerii de cu seara.
Daca omului din fata mea i-as fi putut privi numai pantalonii albi, a-i admira numai mobilul agatat indirect de tampla stanga si a-i asculta numai zgomotul tintelor pe caldaramul umed, atunci i-as fi putut probabil atribui imaginea unui business-man al diminetilor agitate de inceput de saptamana.
Omul din fata mea paseste insa in ritmul meu. Mai exista inca astfel de coincidente? Sunt oficial in extaz !
Abisuri 
Lasă un comentariu