Nu, nu mai ploua, ar fi poate prea frumos. „Sta sa” si nu reuseste. Sa zicem mersi, se poate mult mai rau. Intre timp ne ocupam cu putem, ne facem ca existam, ca existam cu scop precis, ca scopul precis este bine stiut de toata lumea, ca toata lumea trebuie sa ne ridice statuie, ca statuile trebuie sa dainuie impotriva sortii si a diverselor vicisitudini.
Unii si-au gasit ocupatii diverse, s-au sinucis si basta, macar lucrurile sunt clare pentru toata lumea. Ultimul cuvant apasat bine si dat pe gat pana la fund. Restul nu mai conteaza, au incercat pana n-au mai putut si atunci au decis ca nu se mai poate nici altfel.
Basta. In urma lor inghesuiala mare, trenuri din joi in paste, intram cu incaltatorul si apoi ne luam la cearta. „Ti-am simtit zambetul stramb in ceafa si mi-au stat literele-n gat”, „m-ai atins cu diverse fire si bucle fara nici urma de regret”, …
Sunt zile care incep gri si asa raman pana la capat. Zile in care verdele crud e interzis din plecare, exceptiile nu sunt acceptate, contestatiile nici atat.
N-ai vrut „excel”, „access” sa-ti ramana numele ! Dar am deja un nume. Si cu ce m-ar incalzi pe mine numele tau?
Nu, nu mai ploua si ce mare branza ?
Lasă un răspuns