Azi dimineata era aproape ziua si mirosea a mare. Putrezita. Dadea sa ninga si frigul rodea incet si sigur. Oasele.
Mirosul razbea strangand din dinti si se fofila usor printre trecatori. Avea o lungime constanta de circa zece metri si o latime apreciabila: intre gard si ghenele de gunoi era in toi, in rest se simteau ceva urme. Am trecut cat am putut de repede lungimea, incercand latimea pe la margini. Spre sfarsit eram sfarsita si aveam nevoie de aer. Curat.
Azi dimineata mirosea urat. Treceam pe langa cantina veche si eram sigura ca vom avea peste la pranz.
Si chiar am avut.
Abisuri 
Răspunde-i lui abisurile Anulează răspunsul