Din cand in cand ma pierd in intrebari rotunde si, cautand logici absurde, constientizez ridicolul situatiei. Si totusi nu ma pot abtine … Imi continui sirul intrebarilor la nesfarsit, pauzele exista, rare.
De dinafara par trista, pe dinauntru sunt doar ganditoare, aparentele-s mincinoase, imi dau seama de starea lucrurilor doar ascultandu-i pe ceilalti, unul cate unul, toti impreuna formeaza un ansamblu convingator, o medie acceptabila, o tendinta mediana conforma situatiei.
Raspunsurile ma inteapa uneori rau de tot afisand reactii in sens invers, “unde dai si unde crapa” imi devine laitmotiv, ma adaptez la randul meu si trec mai departe crezandu-ma doar pe jumatate pe cuvant.
Lasă un răspuns