Am promis ca voi reveni cu detalii, si pentru ca e vremea muzeelor si a noptilor fara griji, iata-ma !
Uneori am nevoie urgenta de arta si atunci privesc la stele (daca sunt) si-mi pun cate o dorinta. Setea asta ma ia de obicei pe neasteaptate si, odata servita, se sterge tacticos pe bot multumind sortii de oportunitatea oferita si oferindu-i la randul sau in dar senzatii de durata, pline de culoare.
Utima sete mi-am petrecut-o intr-un fel de vis, la MoMa New York, tocmai coborata din nori sub un cer practic mai tot timpul senin. Senzatiile primite in dar sunt si azi inca lungi, porti cu lacate multiple si chei criptate, nopti iluminate de inspiratia actului artistic.
Acestea fiind spuse, mi-am spus ca n-ar fi politicos sa pastrez senzatiile numai pentru mine, deci, pentru ochii iubitorilor de arta contemporana, cateva franturi, la intamplare:
Niste forme date doar de inteles (nu, nu sunt nici nuiele si nici case fara grinzi),
O pura intamplare, plina de semnificatii,
O contradictie explicata de un simplu fermoar.
(multumesc duzinei propuse de Psi pentru „tusa finala”)
Abisuri 
Lasă un comentariu