Azi am multumit. Mult. Neobisnuit de mult. Mi-am inceput ziua multumind „stiu eu cui” ca e deja vineri. Am continuat multumind vinerii ca si-a luat „per global concediu” lasand trenurile pentru altii, ca mine. Apoi am multumit cozii la cafea ca nu e prea lunga si apoi cafelei ca s-a lasat supta de substanta. Am zambit apoi conversatiei, intre doua inghitituri lungi si o mica pauza. De multumiri.
Pe la ora zece am multumit liniei telefonice pentru calitatea sunetului – peste media constatata – si pentru foarte, foarte putinele-i intarzieri. Nimeni nu-i perfect.
Imediat dupa pranz am multumit pentru masa, m-as sters discret de un picur de ulei „scapat din greseala pe tricoul proaspat spalat” si am multumit sortii, caci sigur se putea si mai rau. Dupa amiaza mi-am petrecut-o multumind soarelui ca a catadictisit sa apara si geamului pana nu demult blocat ca a catadicsit sa se deschida. Intr-un final.
Pe la patru si jumatate am inceput prin a-i multumi unui fluturas pentru nominalizare si apoi, in culmea multumirii aproape supreme, mi-am inceput multumita week-end-ul. Am cumparat mai intai opt sticle de bere din care n-au mai ramas decat sapte (multumirile consuma) si apoi am continuat cu multumirile. Celor ce ma citesc, celor ce ce ma suporta, celor ce nu ma inteleg intotdeauna dar ma accepta asa cum sunt, celor ramasi in umbra cuvintelor, celor din fata sensurilor, celor din spatele subintelesurilor, celor cu trafic, celor cu pasiune. Tuturor. Nu departe de ultima picatura scursa multumita pe peretii unui pahar rotund si multumit foc de forma si atributele-i abundente, le-am multumit unor sentimente de femeie pentru o a doua nominalizare si am deschis repede a doua bere. Atatea multumiri intr-o singura zi meritau udate. La radacina. Sa creasca mari. Sa faca pui. Sa dea un exemplu pozitiv.
Multumesc la randul meu: zorelelor pentru finetea umorului printre randul si intelepciunea de care da dovata, Pisicii pentru ca scrie cu pasiune, pentru ca are initiative, pentru ca stie sa le puna in practica, pentru ca iubeste fotbalul si, nu in ultimul rand, pentru ca e brasoveanca, corei pentru frazele-i bine tintite si cu mestesug construite, almei pentru artisticul cuvintelor si fluiditatea gandurilor, din si dintre randuri, unei tipe pentru felul in care pune problema si cinismul de care da dovada uneori, Dianei si lui Dan pentru iubirea care-i uneste si pentru profesionalismul actului jurnalistic, Irealei pentru ca exista, pentru ca exista cu umor si pentru ca exista intr-un echilibru perfect, Copilului in oras pentru dragostea de care da dovada, pentru animalute si, nu in ultimul rand, pentru ca e brasoveanca (da , bineinteles !), casei Codin pentru frumusetea si profunzimea textelor, Soniei pentru calitatea textelor si a subiectelor abordate (si pentru ca stie sa provoace si sa intretina o conversatie), Danei pentru volubilitate, pentru diversitatea subiectelor si pentru ca spune lucrurilor, cu curaj, pe nume, Operei lui Suhai pentru Mona, pentru talentul de care da dovada si pentru ca-mi aminteste de tinereti demult apuse, lui Pucapeiron pentru ca stie sa extraga esenta din piatra seaca, Gabrielei pentru ca scrie-n vers alb si totusi atat de plin de substanta si nu in ultimul rand lui Dragos pentru ca stie sa spuna enorm de multe in atat de putine cuvinte.
Azi am multumit. Mult. Exagerat de mult. In general sunt de-a dreptul cinica, de-a dreptul metaforica, de-a dreptul trista, de-a dreptl pesimista, de-a dreptul in contrasens, de-a dreptul abstracta. In general sunt de-a dreptul complicata.
Azi e o exceptie, va rog sa ma credeti pe cuvant. Azi e doar ziua „A Three Bouquet Awards”.
.
Răspunde-i lui SoniaAnulează răspunsul