Azi am multumit. Mult. Neobisnuit de mult. Mi-am inceput ziua multumind „stiu eu cui” ca e deja vineri. Am continuat multumind vinerii ca si-a luat „per global concediu” lasand trenurile pentru altii, ca mine. Apoi am multumit cozii la cafea ca nu e prea lunga si apoi cafelei ca s-a lasat supta de substanta. Am zambit apoi conversatiei, intre doua inghitituri lungi si o mica pauza. De multumiri.
Pe la ora zece am multumit liniei telefonice pentru calitatea sunetului – peste media constatata – si pentru foarte, foarte putinele-i intarzieri. Nimeni nu-i perfect.
Imediat dupa pranz am multumit pentru masa, m-as sters discret de un picur de ulei „scapat din greseala pe tricoul proaspat spalat” si am multumit sortii, caci sigur se putea si mai rau. Dupa amiaza mi-am petrecut-o multumind soarelui ca a catadictisit sa apara si geamului pana nu demult blocat ca a catadicsit sa se deschida. Intr-un final.
Pe la patru si jumatate am inceput prin a-i multumi unui fluturas pentru nominalizare si apoi, in culmea multumirii aproape supreme, mi-am inceput multumita week-end-ul. Am cumparat mai intai opt sticle de bere din care n-au mai ramas decat sapte (multumirile consuma) si apoi am continuat cu multumirile. Celor ce ma citesc, celor ce ce ma suporta, celor ce nu ma inteleg intotdeauna dar ma accepta asa cum sunt, celor ramasi in umbra cuvintelor, celor din fata sensurilor, celor din spatele subintelesurilor, celor cu trafic, celor cu pasiune. Tuturor. Nu departe de ultima picatura scursa multumita pe peretii unui pahar rotund si multumit foc de forma si atributele-i abundente, le-am multumit unor sentimente de femeie pentru o a doua nominalizare si am deschis repede a doua bere. Atatea multumiri intr-o singura zi meritau udate. La radacina. Sa creasca mari. Sa faca pui. Sa dea un exemplu pozitiv.
Multumesc la randul meu: zorelelor pentru finetea umorului printre randul si intelepciunea de care da dovata, Pisicii pentru ca scrie cu pasiune, pentru ca are initiative, pentru ca stie sa le puna in practica, pentru ca iubeste fotbalul si, nu in ultimul rand, pentru ca e brasoveanca, corei pentru frazele-i bine tintite si cu mestesug construite, almei pentru artisticul cuvintelor si fluiditatea gandurilor, din si dintre randuri, unei tipe pentru felul in care pune problema si cinismul de care da dovada uneori, Dianei si lui Dan pentru iubirea care-i uneste si pentru profesionalismul actului jurnalistic, Irealei pentru ca exista, pentru ca exista cu umor si pentru ca exista intr-un echilibru perfect, Copilului in oras pentru dragostea de care da dovada, pentru animalute si, nu in ultimul rand, pentru ca e brasoveanca (da , bineinteles !), casei Codin pentru frumusetea si profunzimea textelor, Soniei pentru calitatea textelor si a subiectelor abordate (si pentru ca stie sa provoace si sa intretina o conversatie), Danei pentru volubilitate, pentru diversitatea subiectelor si pentru ca spune lucrurilor, cu curaj, pe nume, Operei lui Suhai pentru Mona, pentru talentul de care da dovada si pentru ca-mi aminteste de tinereti demult apuse, lui Pucapeiron pentru ca stie sa extraga esenta din piatra seaca, Gabrielei pentru ca scrie-n vers alb si totusi atat de plin de substanta si nu in ultimul rand lui Dragos pentru ca stie sa spuna enorm de multe in atat de putine cuvinte.
Azi am multumit. Mult. Exagerat de mult. In general sunt de-a dreptul cinica, de-a dreptul metaforica, de-a dreptul trista, de-a dreptl pesimista, de-a dreptul in contrasens, de-a dreptul abstracta. In general sunt de-a dreptul complicata.
Azi e o exceptie, va rog sa ma credeti pe cuvant. Azi e doar ziua „A Three Bouquet Awards”.
.
Abisuri 
Și acum este momentul să primești mulțumiri. 🙂
😉 traim pe o sfera.
eu întotdeauna mi-am imaginat o spirală spațială care se întoarce în punctul de nastere…dar și sfera e bună 🙂
Mulţumesc şi pentru poziţie şi pentru supoziţie! 🙂 Tare nu îmi plac „auardsurile” astea. Da’ mă înmoaie. Să vedem dacă mă întăresc ca să dau şi eu cu link-u’n alţii.
Pfff…
Sincera sa fiu nu sunt nici eu fan dar m-am lasat impresionata de doua nominalizari in aceasi zi. Asa-s eu suflet tandru, cateodata.
mona iti multumeste si te invita la un shot de foc albastru.
Vin , vin , stai sa apuna putin soarele ca face contrast mai bun. Multumesc de invitatie.
Mulţumesc că-mi mulţumeşti. Doar că nu merit. Tu şi când mulţumeşti faci poezie?
Pai nu ma pot abtine, altfel n-ar ar avea nici un farmec (in ceea ce ma priveste nu-mi prea plac anunturle doar bombastice). Meriti.
daca blogosfera in care ne exprimam verbele e o cale, imi place sa cred ca e una care duce spre noi insine dar si una care ne indreapta pasii unii spre altii.
si asta nu e putin.
Of, nici nu stiu cum sa-ti raspund. Sper sa ne putem lasa plimbati de pasi.
[…] (În spatele cortine), Lore (Cutia cu vise), Micul Fluturaș, Blogul unei Lady, Sentimente efemere, Abisurile, a doua oară Ajaytao 2010 (de data aceasta cu posibilitatea de a alege nu mai puţin de 5 […]
Mulțumesc, Abisuri, ce faină ești! 🙂 Dacă tu-mi spui că exist într-un echilibru, trebuie să fac cumva să-mi demonstrez și mie asta! 🙂
Mai ai dubii sa inteleg? Ca din exterior totul pare OK. Ca sa vezi.
Și să nu crezi! 🙂
Mă tot minunez, să știi, de cum se descoperă exteriorul meu lumii.
Si eu sunt contemplative de multe ori de cum aparentele conduc lumea.
motivaţia ta, spuneam şi la mine, m-a lăsat cam fără replică. dar mulţumesc mai pot să spun! 🙂
Mie-mi plac si fara cuvintele. O duminica frumoasa iti doresc sa ai !
Călduroase şi sincere mulţumiri pentru aceste frumoase buchii! 🙂
Cu drag.
🙂
ia uite!Si eu iti multumesc, acum, aici, si eu am fost nominalizata de doua ori, dar nu prea stiu cum sa reactionez inteligent la asta. Iti multumesc pentru niste calitati pe care nu stiu sigur daca le aveam, dar simt eu ca se nasc acum, dupa ce tu ai rostit cuvintele. Stii vorba aia cu „un intelept arunca o piatra si nu stiu cati prosti se scufunda dupa ea”? De altii nu zic nimic, dar acum eu chiar ma scufund dupa piatra si incep sa ma gandesc la articolele mele in lumina in care le-ai invelit tu si imi place tare.
😉
Cu întârziere (datorată absenței mele motivate de pe blog) îți mulțumesc și eu. Din suflet.
Eu ma tot intreb cum reusesti sa starnesti .
[…] ultima perioadă s-a întâmplat să fiu nominalizată pe câteva bloguri (Abisuri, Jurnalul unei Eve, Jurnalul mamei lui David, Pași prin viață) pentru un premiu care circulă de […]
[…] ultima perioadă s-a întâmplat să fiu nominalizată pe câteva bloguri (Abisuri, Jurnalul unei Eve, Jurnalul mamei lui David, Pași prin viață) pentru un premiu care circulă […]
Multumesc mult! Mult de tot! Chiar tare, tare mult! Pentru tot!!
Imi place la nebunie cum pui problema : scurt si la obiect. In articolele tale vreau sa zic. Deci, n-ai de ce . Sa-mi multumesti.
Asa e normal acuma, sa primesti multe multumiri.
Fiecare isi are undeva locul intr-un rand 😉
[…] acum lucrul despre care mai înainte v-am scris? Foarte simplu. Într-un comentariu pe blogul ei, Abisurile se întreba cum reușesc să stârnesc oamenii. Punând întrebări, i-am răspuns, imediat, în […]
[…] ultima perioadă s-a întâmplat să fiu nominalizată pe câteva bloguri (Abisuri, Jurnalul unei Eve, Jurnalul mamei lui David, Pași prin viață) pentru un premiu care circulă […]