M-a intrebat de ce nu scriu cu diacritice si, sincer, la inceput nu am stiut ce sa ii raspund. Mi-am zis « sunt atat de toanta incat nici macar intrebarea asta nu mi-am pus-o ». Apoi, ca sa ies cu fata curata si constiinta ne-napadita de greutatea actului ne-incercat, mi-am re-adresat singura intrebarea neaos, intr-o buna zi de vineri.
Negasind raspuns convenabil argumentat am incercat marea cu degetul si m-am lansat pe Google. Tutorialele curgeau garla – Windows 7, XP, OS MAC, si, odata cu curgerea lor, a inceput sa ma napadeasca deziluzia actului ratat. Din motive de securitate (profesionala) am fost obligata sa elimin de la bun inceput utilzarea bunul meu prieten ultralight Toshiba nou-nout. Din motive de incompatibilitate personala am eliminat apoi Windows-ul 7 al concubinului. Din lipsa de alte motive a trebuit sa ma multumesc cu Mac-mac-ul meu, mi-am zis ca asta-i viata, nu-i roza mereu, voi face cumva pe dracu’n patru si voi migra incet incet si-n suite „Ne-Office”. Apoi am incercat marea cu degetul pana la un punct. Caci de la punctul respectiv incolo mi-am simtit creierul scotand fum pe toate partile (A devine Q si M devine ! iar $ devine tz si asa mai departe) si am lasat-o definitiv balta. E clar ca, in pofida unui patriotism pronuntat, anumite incompatibiliati contextuale sunt practic imposibil de depasit. Sau poate ca am pus problema exact pe dos?
(explicatie : folosesc tastaturi frantuzesti azerty si acasa si la birou. Din cate am inteles, utilizarea diacriticelor presupune mai intai bascularea in tastatura qwerty si numai apoi aplicarea diacriticelor, ceea ce revine la un exercitiu practic imposibil pentru un creier de medie capacitate) .








Lasă un răspuns