Sinusoida


Vorbea ca de obicei apasat, aproape rastit, scuturand paharul de hartie pana la epuizare. Avea o voce groasa, impunatoare, cand vorbea toti ceilalti erau obligati sa taca. Isi sorbea la intervale regulate cafeaua alungita si-si spunea – oh, a cata oara – oful. Avea multe principii, nu credea in calcule savante “mai bine-i spui omului in fata ca-i bou decat sa-i dai de inteles in virtutea logicii dovedite stiintific. Formulele astea-s facute doar ca sa inchida gura prostilor”.

Dadea de inteles ca nu-i pasa de deciziile luate “alandala de aia de-si spun sefi”, dar felul in care tocea cuvintele si mai ales tonul, din ce in ce mai apasat in care le facea publice, spunea cu totul si cu totul altceva. Normal ca-i pasa, chit ca nu vroia sa recunoasca in public, ca doar impozitele si taxele nu s-au platit niciodata singure (“mama naibii de treaba , stiati ca avem cele mai mari impozite din Europa?” “Acum stim, pe propria piele, si, din pacate, o vom stii din ce in ce mai apasat de acum inainte. Cel mai greu de acceptat este ca pensia a devenit o fata morgana, cine sa mai creada astazi in astfel de utopii, suntem o natie cu mintea batrana, traim ca acum cincizeci de ani” ).

Sorbea intre cuvinte, monologandu-si starea cu o indiferenta mascata doar de ziua care abia incepea. Intr-un sfarsit ofta, intr-un fel satisfacut “dar ce sa ne mai lungim cu vorba, acum chiar nu ma mai intereseaza, inca trei saptamani si gata, englezii au cu totul si cu total alta mentalitate si taxele-s mult mai mici”

Il ascultam si parca vedeam o sinusioda defiland trufasa prin fata ochilor “doar ti-am spus de atatea ori ca nimic nu-i nou sub soare, ca doar de-aia s-a inventat roata, sa se invarta, si noi, vrem un vrem , odata cu ea”.

9 gânduri despre &8222;Sinusoida&8221;

  1. Te-am prins plângându-te pe un alt blog că nu te pricepi să povestești și că doar de agăți de un detaliu cu care dai de pământ până-l ia naiba și îl desființezi. Sau cam așa ceva. Nț, nț, nț … Asta ce e ? Definește „povestire”. Dar nu-mi vorbi ca din cărți.

    1. Nț, nț, nț care vasazica ma urmaresti pe bloguri 😉 Pai asta este o relatare scurta pornita de la un detaliu. Cand vorbeam de „povestiri” ma gandeam la ceva mai lung, cu multe personaje, dialoguri, gen roman .

      1. Îți spun ceva, dar nu mai spui la nimeni, da ? Uneori la comentarii (pe unele bloguri doar; să nu fiu înțeles aiurea), găsești chestii mai interesante decât în postarea propriuzisă. Așa am dat de comentariul tău.
        Dar în principiu, da. Nu prea ai unde te ascunde de mine. :mrgreen:

      1. …siiiigur! La talentele tale fix…povestitor eşti! De….o clipă! Asa….toti se vor crede lebede. Tu ştii prea bine că putini scriu (ca tine), şi mulţi se fac doar (ca mine). Diferenta sta in celalalt articol…cu celebritatea, sau …in faptul că eu, cel putin, nu am niciun fel de pretentii. Că am vizitatori….ca tine, incă …mă mir. Şi ştiu că mai sunt şi foarte educati şi nu totdeauna pertinenti. Dar de ce să nu mă mint frumos? Să mă intorc in abisul meu de dinainte de povesti? Nu vreau. E loc …

  2. Imi place sa testez siluri noi,la inceput scriam doar metalic, cinism ascuns in spatele metaforelor. E atat de simplu sa nu spui lucrurilor pe nume. Mult mai simplu decat pare. Relativ la vizitatori le apreciez de fiecare data trecerea si rabdarea pe care o au sa ma suporte. Exista bloguri (ca al tau) care te trag de mana sa revii, nu stiu cum sa descriu senzatia, totul e de bun simt si natural. Eu nu prea reusesc sa starnesc pasiuni si discutii dar e explicabil, chit ca uneori as vrea sa tes sfori luuungi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s