Abisuri

În căutarea adevărului interior

Oameni sfori


Oamenii sfori

S-au agatat de lustra

Si s-au tot privit de-a lungul.

Nagasind latul (sau foarte putin)

Oamenii sfori s-au plictisit repede de tot

Si s-au dezlegat.

Lustra a oftat, usurata

Simpla prezenta a sforii

Ii umbrea prestanta.

Podeaua s-a trezit deodata

Ingreunata de incercari.

Oamenii sfori cautau defapt usa

Iar odata gasita usa

Oamenii sfori cautau defapt cheia

Si odata gasita cheia

Oamenii sfori au inceput sa-si dea ghesuri

Care sa treaca primul

Ochiuri-ochiuri.

Intr-un sfarsit

De atata imbulzeala

Cheia a cedat

Cu un zgomot metalic.

Podeaua isi plange si azi

Cioburile lipsa.

Restul a fost mancat

Sau de molii

Sau de timp.

8 răspunsuri la „Oameni sfori”

  1. Avatarul lui vax-albina

    Reusite imagini traduse in cuvinte. Ma uimesti de fiecare data.

    1. Avatarul lui abisurile

      Imi pare tare bine ca ti-au placut. Chiar ma gandeam la tine , ce vei simti citindu-le. Exista , intr-un fel, si un mesaj in spatele imaginilor.

  2. Avatarul lui vax-albina

    La mine a ajuns doar partea tristă a mesajului. Prefer să nu-l înţeleg şi să-l privesc superficial. Altfel mă faci să mă simt ca o marionetă (nu că n-ar fi adevărat)

    1. Avatarul lui abisurile

      Stiam eu ca sfoara agatata de lustra va introduce o anumita tendinta

  3. Avatarul lui Emilia G.

    Imi place conceptul lungului fără lat. Cât de multe se pot explica astfel….

    1. Avatarul lui abisurile

      Exact pe ideea aceasta am plecat cand am ales sfoara.

  4. Avatarul lui Adriana

    …nu mai bine impleteau ceva ochiuri-ochiuri? Da, dar atunci…lungul…avea şi lat. Cred….

    1. Avatarul lui abisurile

      Pai cred ca ar puteafi o versiune posibila, ca doar mureau de plictiseala de atata lung fara lat 😉

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.