Baba si mitraliera


Dar-ar dracu’n capu’ lor de copchii afurisiti, n-au altceva de facut decat sa-mi behaie mie toata ziua „Marvel Heroes” la ureche. Sau alte dracii din astea. Cat ii ziua de mare, parc-ar dat strechea-n ei si alta nu. Li s-a lipit albul ochilor de ecranele ale de zici ca nici cu dalta nu-l mai dezlipesti. Si urla maica, urla cat ii ziua de mare, de zici ca-s apucati si alta nu, doamne iarta-ma, de n-as stii „ca-s in retea” as zice ca li s-a dereglat vreo gena d’alea responsabile cu drumul drept. Ca am vazut din astia „pierdutii”, merg drept dar isi vorbesc in soapta, „monoloage” d-astea maica nu-s semn bun, si cand te iau de mic, „doamne-ajuta” si curaj cu caru’.

„Coana mare” era cumva depasita de situatie, privea la lumea din jurul ei si-si cauta ca o gaina beata reperele. Si, bineinteles, nu si le mai regasea. Se simtea depasita de toti si de toate, in jurul ei se fofilau cuvinte din ce in ce mai ciudate si oameni scufundati in realitati virtuale se infruntau in strategii de supravietuire „cea mai buna strategie de supravietuire e atacul, diplomatia si empatia sunt frectie la piciorul de lemn”.

Tare a mai tinut coana mare la principii, aproape toata viata s-a tinut stana de piatra in fata schimbarilor, electricitatea n-a acceptat-o decat fortata de imprejurari „nunta cu lumanari tanti Oano, doamne iarta-ne ca mai pacatuim si noi” si pana spre cincizeci de ani nu si-a pus telefon „sa-mi intre spionul in casa?”.

Flexibila nu se dadea coana mare decat la ocazii cu totul si cu totul speciale dar de catava vreme simtea o durere surda in cosul pieptului „sa mor de curiozitate si alta nu, dar-ar dracu’un chielea lor de copchii, ca n-or putea sa foloseasca cuvinte d-alea romanesi, sa priceapa si omu’ si capra”.

Ca sa mai uite de durere, coana mare, curioasa din fire, incerca cum putea sa inteleaga realitatea. Internetul il pusese fi-su cel mare pe la saptezeci de ani „sa facem schipe mama din cand in cand ca-i mai ieftin”. Google i-a placut intr-un final ca raspundea la orice intrebare „si muraturi iti spune cum sa pui, cum sa nu-ti placa?”. Cand neispravitii de copchii strigau ca apucatii ” ultimul GPU GeForce GTS 45 e me-se-ri-as, real bai, real de tot, clar ca ziua-n amiaza mare si rapid ca fulgeru, „speed of life” si alta nu” coana mare punea repede motorul la cautare si apoi se holba la rezultate ore-n sir cu ochelarii pe varful nasului „3,5 tanti Oana, la varsta matale esti buna pentru cartea recordurilor”, si-si nota constiincioasa intrebarile pe un caiet „dictando” sa intrebe la pokerasul de joi babele, or intelege ele mai bine „performante rapide si fluide, o experienta vizuala de nota zece, procesare geometrica sub DirectX 11 de cel putin doua ori mai mare decat …” . Inchidea apoi caietul „dictando” si chibzuia pret de o clipa „buni is si ochelarii astia, cu ei devin si eu in pas cu lumea, o asemenea experinta vizuala… „GTS”-ul sa se abtina dragul de el !”.

Coana mare iubea hazardul cum numai o femeie trecuta prin viata ca ea putea sa-l iubeasca, tot sperand sa mai „iasa” ceva din cutele vremii „mai stii de unde pica norocul?”. Din acest motiv si din multe, multe altele, ii placea expresia incremenita a Matildei in fata carré-ului de Asi „atata sobrietate pute rau, de la mare distanta Matildo” si zambetul abia mascat al Frosinei „iar bluffezi Frosino cu o pereche de septari, bluffeaza maica ca viata-i tare scurta si cateva bete de chibrituri in minus n-or fi un capat de lume”.

Pe la optzeci de ani fi-su o invatase „poker-on-line” dar chestia n-o impresionase deloc „sa nu simt eu textura damei de pica la degete? Sa nu vad eu mutra Matildei, cascata in fata roielii regale bine ascunse  doua zambete divine?”

Fi-su ii tot spunea ca strategii din astea sunt la discretie acum, pe toate drumurile „Incearca si tu un „Civilization” si mai vorbim dupa”. Si coana mare, din ce in ce mai flexibila de catava vreme a incercat „Civilization” si tare i-a mai placut. Juca nopti in sir, cu Matilda si Frosina in retea, ea miza pe greci, ele pe azteci, se atacau „pe orbeste maica, de ti-as vedea mutra te-as citi pana la os” si se consolau peste zi la o cafeluta la nisip si o dulceata de visine savurand zicerile maestrilor:

„Spiritul este adevaratul tau scut ” (Morihel Ueshiba) sau

„Mijlocele la dispozitie nu garanteaza victoria” (SunTzu)

Pe la optezci si trei de ani coana mare i-a cerut lui fi-su un update „eu mi-s din ce in ce mai maestra in d’ale strategiei dar tehnologiile astea video ma ingroapa de vie”. Fi-su alegea componenta, facea transferul, coana mare receptiona pachetul, vecinul Mitica upgrada. „ATI sau NVDIA, coana Oana, tot aia, iti spun eu ca mi-s stiut in d’alde alea, stiu eu ca e doar o chestie de concurenta si asta-i bine, cand unul n-are, are alalalt si ala comunica in gura mare si alalalt se pune cu burta pe carte pana-i fata si lui ceva mintea, si tot asa, clientul nostru, stapanul nostru”. Coana mare nu-l contrazicea pe Mitica ca „cine stie cand s-o mai ivi un upgrade si eu la cine oi mai apela daca-l supar pe Mitica?”, ii servea nessul batut cu Pepsi si apoi se intorcea la strategiile ei.

Pe la nouazeci de ani dioptriile coanei mari au lasat-o de tot balta „si zece sa fie si tot in pacla vad, mi-o fi venit si mie vremea ca bat suta maine-poimaine”. Coana mare, impinsa de situatie, a lasat civilizatiile-n plata domnului si a dat-o in meditatie : „inca nu s-a inventat maica jocu’ ala sa-ti citeasca gandurile, sa anticipeze miscarile Frosinei si sa-i dea astfel peste bot Matildei, noaptea-n retea, atunci cand e somnul mai in faza paradoxala ca atunci se coc strategiile pe toate fetele, calde-caldute, taman bune de pus in practica in trei ipostaze diferite, cu caracter cu tot, ca tare m-as fi bagat si eu la un GTA5 ca mi-s fana in ale psihologiei „.

Afara ploua fin, frunzele se scurgeau una cate una , galbene toate, niste copii bateau o minge de zor.

„Dar-ar dracu’n capu’ lor de copchii afurisiti, n-au altceva de facut decat sa-mi toace mie marunt astfaltul la ureche. Cat ii ziua de mare, parc-ar fi dat strechea-n ei si alta nu. Li s-au lipit degetele de mingea aia de zici ca nici cu dalta n-o mai dezlipesti. Si urla maica, urla cat ii ziua de mare, de zici ca-s apucati si alta nu, doamne iarta-ma, de n-as stii ca-s nepotii lui Mitica as zice ca li s-a dereglat vreo gena d’alea responsabile cu drumul drept. „N-au mostenit si ei pasiunea lui Mitica pentru placile video si alte realitati virtuale, mi-as fi trait si eu batranetile impacata, ca de cand cu pacla asta doar cu gandurile am ramas”.

20 de gânduri despre &8222;Baba si mitraliera&8221;

  1. Faină de tot coana mare.🙂 Și constat că atunci când „ne plângem” că subiectul ne e cam incomod, ne ies articole kilometrice. Fain de tot ai scris. Mi-a plăcut!

    1. Sincer eu am inceput ieri si chiar nu stiam ce va iesi. Am dat cautare, mi-am facut „update” ca-s ramasa rau in urma cu tehnologiile si apoi am continuat povestea (unele din „comportamente” sunt preluate din realitate). Nici n-am vazut cand s-a facut de aproape 1000 de … cuvinte.

      1. Și eu tot ieri am scris. Și deși folosesc o placă video foarte puternică, am achiziționat-o pe principiul „sună un prieten”. I-am spus pentru ce îmi trebuie și el a cumpărat. Așa că ieri m-am simțit foarte ingineră… știam ce vreau să scriu, dar la partea cu plăcile nu prea mă puteam exprima.🙂

      2. Eu … noroc cu „baietii” de la servici care imi impuie capul cu jocurile lor de strategie ! Acum mi-s experta in placi video😉 Ziceam eu ca SB deschide orizonturi nebanuite …

  2. Bine ca nu te citesc nici baiatul meu, nici nepotul, baiatul surorii mele. Ce ar pati mama cu ei, cate reprosuri ar primi, din cauza ca ea a trecut nepasatoare peste toate strategiile lor de a o implica in jocuri (pentru a avea un adversar pe care sa il bata fara probleme). :)))

  3. Am citit doua zile ca sa scriu articolul asta. Ma simt usurata ca nici altii nu au stiut pe de rost, ci au intrebat, studiat. Astia trebuia sa ne dea bibiliografie serioasa.
    Iti citisem articolul de cand l-ai pus, dar nu am apucat sa arunc cu vorba.

    Limbajul, limbajul m-a omorat. Dar si ideea in sine cu batut mingea….Si de asta data am inteles tot, tot. Sau asa ma dau eu mare!

    1. Da, trebuie sa ma recunosc ne-updatata in domeniul hardware chit ca -s cu diploma dar asta dateaza de ceva vreme … Am ales o forma diferita de data asta, pentru ca EU CHIAR NU CUNOSC JOCURILE ON LINE si asa vreau sa-mi ramana numele ca mi-e frica de-o dependenta din asta. Baba as putea deci fi chiar eu peste cativa ani .

      1. poi de ce, noi ne-am jucat cu papusile, avem seriale, zeci de site-uri de fashion si gatit, nu avem timp de lupte virtuale😛

      2. Pai io ma credeam depasita de trendurile astea … Dar mi-s adaptabila, pot tranforma cat ai zice „PESTE” o coana mare-n geek (drept ii ca-i fictiune dar asta nu se pune)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s