Hai sa nu mai credem in minuni
Minunile-s doar un simulacru dulce
Intr-o lume amara.
Hai sa invartim simulacrul asta
Pana ii vor iesi
Pe nas penele
Pe ochi iluziile
Pe gura aluziile
Si cand va deveni intru tot acceptabil
Din absolut toate punctele de vedere.
Sa batem din palme pana la sange
“Un simulacru mai putin !”
Hai sa ne inghitim amarul
Apasand naduful pana la fund
“Sa scoata fum pe nas
Sa vada cum e acolo jos”
Apoi sa amestecam toate criteriile
Intr-o singura caciula (de preferinta gri)
Si apoi sa chemama hazardul
Sa randuiasca el zarurile
Intr-o combinatie castigatoare.
Vreti ?
Abisuri 
Nici tu nu vrei! Fii serioasă! Hazard?Acum? Nu cred! E doar o toană, sau vorbe meşteşugite!
Eu nu cred in minuni, sincer.
nu crezi nici in miracole amare ?
Nici macar
ok, am inteles. crezi in miracole atee 🙂
Nici
offff
Niciodata si nici un fel de minuni. Exceptia n-a intarit pana acum deloc regula. Probabil de aceea.
Eu cred în minunății!
Si nu dai si la altii?
căciulă griii? apoi să ştii că eu am una, da n-o dau la mestecat nimica! nu, nuuu!
Unde ti-e altruismul ?
în căciulă! 😆
Mi-s cam slabuta, nu stiu daca as reusi sa apas naduful pana la fund. Si, la urma urmelor, de ce ne-am obosi, cand hazardul face oricum doar ceea ce vrea? 🙂
Pai depinde si cat e de departe fundul. Cate bule are aerul si ce densitate are golul.
Vrem nu vrem, criteriile se amensteca singure. Putem numai sa nu mai stam sa privim, dar…eu una mi-s curioasa din fire. Ce-ar fi sa scuipam o galeata de amar o data si apoi sa nu mai asteptam minuni.
off-topic: iti scriu si imi amintesc clipa in care am aflat cine era tipa de pe FB care era des in dicutiile dintr-un anumit cerc si nu stiam de ce 😉 Si rad, asa singura.
Aveam o ireala, acuma am si o abisala. Daca zice lumea ” arata-mi cu cine te imprietenesti, ca sa…” nu o sa stiu niciodata sa explic mare lucru. Dar imi esti mai draga de cand nu mai esti doar un nume- sau lipsa unui nume pe un blog.
E ciudat cat e de enorma diferenta intre teorie si practica. E usor „sa spui ca” si mult mai greu „sa faci cum ai spus”. Asta o spun acum, dupa o seara mai ciudata. Niste detalii in definitiv, nu ? Nimic grav . Si totusi, cat ne macina neputinta de a accepta anumite lucruri afirmand sus si tare ca minunile nu-s de nasul nostru. (in acceptiunea ca o minune este prin definite ceva pozitiv)
off topic : sa inteleg ca ne infratim prin stil si conceptie ? daca asa este, bun venit in lumea mea. Uneori cinica, uneori verde, alteori gri. Rar roz bonbon , detest culoarea asta.
Este ciudat sa iti dai seama cat e de imensa diferenta intre ce spunem ca facem, ceea ce credem ca facem si ceea ce facem cu adevarat (si asta este o constatare dupa o seara ciudata de tot, detalii in definitv, nimic grav .. si totusi).
Off topic : bun gasit, lumea mea e de multe ori cinica, din cand in cand verde, de multe ori gri si aproape niciodata roz bonbon , detest astfel de culori, mult prea stridente, deci incompatibile. Ne insotim dupa cum gandim. Si nici nu trebuie sa ne privim, cuvintele traseaza tendinta.