Sa ne descaltam de ganduri pe marginea silabelor
Sa ne imbracam cuvintele in haine albe, desperecheate
Sa trecem cu vederea tot restul detaliilor
Picuri, ger, frunze, cercuri, linii, curbe
Sa pastram imediat dupa, un moment de reculegere.
Pentru toate expresiile dezbracate de semnificatii
Pentru nonsens
Pentru toti credulii cu ochii-ntr-un soare pal de toamna tarzie
Pentru raza
Pentru diversele lipsuri trecute cu vederea
Pentru guma
Pentru punctele lipsa si lipsa de culoare
Pentru nuanta
Pentru toti ce „cred” cand de fapt nici vorba
Pentru sunet
Pentru cei ce „vorba” cand de fapt nici gand
Pentru vis.
Sa inconjuram apoi momentul considerandu-l plin
Si sa lasam pauza sa-si faca efectul …
sa! 🙂
„Sa” ca alta alternativa nu prea exista….
si totusi ar fi una: pentru ca diacriticele nefolosite pot bifurca aici sensurile de parte a conjunctivului, sau pronumele posesiv feminin, ca alta varianta, sau simpla alternativa.
bon soir je vous dit! 🙂
Din pacate … am mai scris de ce, n-am gasit inca o solutie la problema asta.
Între două pauze să îmbrăcăm iar cuvintele. Gerul nu trebuie să -și înfingă colții în carnea lor.Trebuie sa ningă cu vise.Punct.
Si de la capat?
Punem o nuanță.Nuanța notei do.
ştiu că şi tu aştepţi zăpada. chiar dacă ea pare uneori un pretext. 😉
Da, o astept, din pacate pe aici e in general lipsa si chiar si atunci cand e, putina, produce un balamauc ca mai bine nu. Zapada la Brasov e cu totul si cu totul altceva. Stii si tu …
deocamdată la noi e linişte şi frig. iarna bântuie prin harghita, ba chiar şi prin gorj şi-a arătat colţi mărişori, dar la noi numai aşteptarea este (încă) albă…
te ţin la curent.
Am auzit vesti ovesti tare geroase pentru iarna asta. Ok, astepti noutati. Sper sa ramana povesti vestile alea.