Abisuri

În căutarea adevărului interior

Merele


Merele priveau lumea rascoapte. Avusesera o vara putreda si se cam lasasera doborate de raze. Dincolo de stropii reci si grei isi regretau acum tacerea din spatele frunzelor ingalbenite de situatie.

Vantul imprastia ganduri printre ramuri golite de sens, admonestandu-le tacerea in mod tacit.

Era deja mult prea tarziu si mult prea departe. Le trecuse vremea de tot.

Acest articol se doreste un posibil raspuns la psiluneala saptamanii in curs.

16 răspunsuri la „Merele”

  1. Avatarul lui maya-maria

    Bine ca macar vantul le baga in seama. Oare cand trece vremea a ceva? Atunci cand nu mai e necesar, atunci cand necesarul e inutil, sau atunci cand de inutil ce este, nu mai este nimic…

    1. Avatarul lui abisurile

      Atunci cand e prea tarziu pentru orice raspuns

  2. Avatarul lui psi

    nu chiar de tot, aş spune. merele pe dulap, ca şi gutuile, luminează copilăria. la noi aşa era…

    1. Avatarul lui abisurile

      Noi le cumparam toamna, de la tara, culese din livada din sat si apoi le impatuream in hartie de ziar si le puneam in beci. Azi nu a mai ramas decat satul …

      1. Avatarul lui psi

        noi le cumpăram tot aşa, de la ţară. le puneam pe dulapul din camera „din faţă” şi le priveam cu se sting parfumat, cu se ridează dar rămân atât de dulci.
        azi… suntem nostalgice amândouă.

      2. Avatarul lui abisurile

        Da … azi le cumparam gata ofilite de peste mari si tari.

  3. Avatarul lui Raluca M.

    Da, ofilite pe interior!

    1. Avatarul lui abisurile

      Exact ! De fiecare data iau plasa … SI fara gust pe deasupra

  4. Avatarul lui Adriana

    …aşa le trebuie! Mie tot nu-mi plac! Dar la tine-n cuvinte parcă nu mai par neinteresante …ele, merele!

    1. Avatarul lui abisurile

      😉 stiu cum e sa nu-ti placa ceva… sa-mi vorbesti mie de spanac ca-mi strici ziua 😉

  5. Avatarul lui Dan
    Dan

    „Sunt măr de langă drum şi fără gard.
    La mine-n ramuri poame roşii ard.
    Drumeţule, să iei fără sfială,
    Că n-ai sa dai la nimeni socoteală.”
    Drumeții tăi unde-s ?

    1. Avatarul lui abisurile

      Au trecut si ei demult …

  6. Avatarul lui lilimyinnerthoughts
    lilimyinnerthoughts

    Vremea le-a trecut, dar va veni primăvara şi explozia roz a florilor te va remonta şi-ţi va oferi alternative, poate! Toate sunt trecătoare, filozofic şi uman vorbind! Merele, anotimpurile, viaţa! Totuşi, rămân amintirile, nostalgia, speranţa…

    1. Avatarul lui abisurile

      Desigur, toamna e doar o stare. Pentru moment este singurul peisaj care-mi bantuie mintea. Mi s-o trage de la gri-ul ambiant. In orice caz va veni o vreme cand va trebui sa tai marul si sa platez unul tanar langa.

  7. Avatarul lui Carmen Pricop
    Carmen Pricop

    „Le trecuse vremea de tot.” Şi s-au făcut sămânţă… măcar de amintire.

    1. Avatarul lui abisurile

      Si aia palita de frig …

Răspunde-i lui psi Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.