Îi curgeau lacrimile pe rând. Mai întâi lacrima stângă lăsa o dâră gri, şi-o ştergea cu mâneca şifonată a cămăsii de bumbac, se uita la ceas, privea ora, se ridica alene, dădea drumul apei să curgă.
Mai apoi lacrima dreaptă tăia obrazul în două părţi inegale, lua cana neagră, umplea cana, oprea apa, punea apa la încălzit, îşi ştergea obrazul tăiat în două cu mâneca şifonată a cămăşii de bumbac, privea cerul dincolo de perdeaua îngălbenită de prea multe clocote, îşi aranja mâneca şifonată a cămăşii de bumbac, se aşeza obosit şi aştepta să fiarbă apă.
Îi curgeau lacrimile pe rând, le lăsa să curgă.
Abisuri 
Îi curgeau lacrimile pe rând. Una de durere, alta de bucurie.Nu știu care era prima,, știu care trebuie, ultima să fie.
Vazuta astfel va trece mai repede;-)
Apa curgea şi lacrima curgea.
Apa tăia în piatră şi lacrima tăia.
Obrazu-l despica cu riduri întâi fine.
În inimă-s adânci, chiar dacă mai puţine,
acele văi cu lacrimi. Cămaşa de bumbac
înfăşura un suflet, dar nu era de leac.
Când clocotul s-o potoli în valea dintre coaste
nu s-or mai rândui pe-obraji lacrimi sihastre.
Piatra taia ridurile
Fin
Obrajul isi plangea ridurile
Gros
Lacrima stanga curgea cu manie
Lacrima dreapta doar ca sa fie
In tot acest timp sufletul ofta
Sa treaca …
plângând în clocote…
Sau hohote 😉