Centura de siguranţă


Îmi mângâi centura de siguranţă

Negrul abanos îmi intră prin piele

Atingerea doare, gâdilă, „e doar o întâmplare”

Privesc metalul rece, metalul muşcă

Muşcatele roşii imi stau întinse la uscat,

Curăţ negrul cu o bucată de vată îmbibată în sudoare,

Caut un pix negru, caut o foaie,

Înşir cifre şi linii trasez semne aleatoare

Adaug o culoare – apuc muşcata din faţă şi-o trag cu tot cu floare,

Privesc cifrele, plusuri năpădite de minusuri,

Centura ma strânge din ce în ce mai tare

Şterg negru – abanos cu vata îmbibată în sudoare,

Negrul devine gri, muşcatele se usucă la soare.

Aş vrea să plec cu metal cu tot

Cu şir cu tot

Cu culori cu tot

Aş vrea să ignor negrul cu centură cu tot

Centurile astea ce ne ţin legaţi de prezent

Aş vrea să pot trăi în nepăsare .

2 gânduri despre &8222;Centura de siguranţă&8221;

  1. Centurile, mai ales daca sunt de „siguranta”…ne tin legati de TRECUT. Spuneam undeva ca nu ne este frica de nou, de necunoscut, cat ne este frica sa nu PIERDEM cunoscutul, adica trecutul…
    De prezent nu te poti lega cu nimic. El este fluent, curge, este intr-o vesnica schimbare. Doar de trecut te poti ancora…

    1. Centura mea e „speciala” am impresia ca ma leaga cu lipici fix de momentul prezent. Trecutul il intrezaresc printre muscate, viitorul il tot sterg cu vata imbibata, doar, doar s-o arata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s