Există oameni şi oameni


Există oameni şi oameni. Unii vor să controleze totul oriunde şi oricum. E felul lor de a se simţi bine. Puternici. Cu sens. Poate fi o etapă cum poate fi o viaţă. Depinde de om. Sunt oameni şi oamenii. Unii îşi dau seama de absurditatea unor lucruri într-un anumit context, alţii nu. Sau nu vor să renunţe la sentimentul de bine. Puterea dă un sentiment de bine. Controlul semenilor bucură. Uneori.

Sunt oameni şi oameni. Am trecut şi eu, demult, prin sentimentul asta de bucurie. Îmi plăcea să cred că ideile şi comportamentele sunt supuse unei ierarhii bine stabilite. Ţineam cu dintîi de ierahia aia. Era moştenirea mea din “epoca de aur”. Grea moştenire. Apoi am crescut puţin şi mi-am mai revenit. Ani buni după, constat că n-am fost o excepţie. Comunismul nu poate fi o explicaţie universal valabilă. Există oameni şi vârste. Unele vârste sunt mai îndrăzneţe ca altele. Mai impertinente. Mai puţin verticale. Scopul scuză mai mult sau mai puţin mijloacele.

Simplul fapt de a dori cu orice preţ totul nu rezolvă nimic. Nu pe de-a-ntregul. O infimă parte din nimicul asta motivaţional poate deveni scop. Există oameni şi oameni. Unii cred că au nimicuri mai mari ca alţii. Alţii că au nimicuri profunde. Alţii n-au decât scop şi alţii doar mijloace. Alţii n-au nimic, doar un sentiment puternic de apartenenţă la  „clasa celor care cred că deţin totul” .

Există oameni şi oameni. Unii plâng de mila lor, alţii pâng de mila celorlalţi. Unii nu plâng deloc, unii doar constată resemnaţi şi-şi văd de ale lor.

Dacă poţi să stai într-un colţ să aştepţi să treacă? Desigur, timpul le rezolvă într-un fel pe toate. Şi totuşi, nu poţi lăsa totul la îndemâna timpului. Ar fi prea lung, prea scurt, prea haotic.

4 thoughts on “Există oameni şi oameni

  1. Știi că se spune că nu-i greu să ajungi în vârf, ci e greu să te menții acolo. Pe deoparte, admir oamenii care reușesc să ajungă sus( pe cei care o fac prin propriile lor puteri); pe de altă parte, îi compătimesc, deoarece sunt nevoiți să renunțe la multe… „nimicuri”, care nimicuri ar contribui mult la fericirea și liniștea sufletească de care avem cu toții nevoie, chiar dacă nu realizăm asta.

    1. Depinde de oameni. Unii considera „varful” ca scop, unic scop posibil. Si pentru ca „varful” le da sentimentul puterii tin cu dintii de el. De varf. Unii sunt oportunisti si ajung din intamplare. Unii chiar n-au ce cauta acolo si nu realizeaza c-au ajuns dintr-un pur hazard. Sunt de parere ca omul potrivit e musai sa fie la locul potrivit. Exista multe situatii tembele care forteaza omul sa se adapteze locului. Uneori contra-naturii. Am avut sefi si sefi. Si am tras oarece concluzii. Pe cat posibil ocolesc dar de multe ori dau peste mine. incompatibilitati de tot felul.

      1. Tocmai asta e o mare problemă: de cele mai multe ori oamenii nepotriviți ajung în locurile nepotrivite pentru ei dar mai ales pentru cei pe care îi conduc,dacă e cazul.

      2. Da… din pacate.. „Pe aici” era o moda la un moment dat sa poti „avansa” in cariera doar pe linia „management”. Ceea ce a dus la niste aberatii imposibile. Caci nu orice om e facut sa fie sef. Nici leader. Unii oameni sunt facuti sa fie specialisti intr-un domeniu de exemplu. Moda este „sa traga seful mare dupa el toate cunostiintele” . Adica sa-si creeze un mediu sigur. E mai simplu pentru el. Problema e ca nu „trage” mereu pe cine trebuie….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s