Stăteam pe o fantă a timpului şi priveam în gol. Era atât de întuneric acolo între două etage. E viaţă multă, multă de tot între două etage. E de ajuns să deschizi ochii mari şi urechile mari şi să te laşi purtat de imaginaţie între două etage. Uneori se întâmplă lucruri ciudate, perpendiculare pe cotidianul tău. Alteori nu, doar se întâmplă. Asta-i viaţa la bloc.
Liftul (2)
Abisuri 
Uneori daca ai urechile mari(la figurat), s-ar putea sa nu-ti placa mereu ce auzi. 😀
Viata la bloc e cam ciudata, sincer. Ma rog, depinde si de pozitionare.
Da, e clar, depinde de filtru, de urechi si de pozitionare. Prin fanta se intrevad detaliile.