A spus cineva ceva contra spiritului de turmă şi spunând asta a creat o altă turmă. Turma lui. Vrem nu vrem, nu scăpăm de (n)oi.
P.S. Aşa am aflat şi eu de ultima controversă a săptămânii. E rău să faci parte din turmele altora.
Anunțuri
Abisuri
In cautarea adevarului interior
hm… sunt in incurcatura… daca doua persoane au aceeasi parere despre ceva, alcatuiesc, la randul lor, o turma mai mica? 🙂
😉 Cred că sociologii ne-ar putea lămuri. Până una alta toţi toţi facem parte dintr-un stol – acele grupuri la care aderăm pentru că … aşa ne place şi aşa ştim să funcţionăm. Totul se rezumă deci la puterea de influenţă a turmelor şi nu neapărat de conceptul de turmă. Pardon, stol. Pardon, grup.
:)))))))))))))))) si fiecare stol/turma/grup e mai „superioara” decat celelalte,corect?
Orice turmă partajeaza principii şi ale ei, ale turmei, sunt în general singurele principii valabile pentru membrii. „Lupta” de-a principiile este pierdută din start pentru că nu poţi impune valori cu forta nimănui.
Valorile, cele adevărate, se impun prin ele însele, atunci când găsesc teren fertil.
„Adevărat” e relativ la scara de valori a fiecăruia 😉
Totdeauna vom fi legați de un termen de comparație, cel mai adesea reprezentat de noi înșine.
Ai deschis o adevărată cutie a Pandorei!
Definind grupul și turma, vom putea afirma că mai mereu facem parte dintr-un grup, dar nu neapărat dintr-o turmă!
Turma e un grup cu principii şi direcţie. Principiile şi direcţia sunt liantul grupului. Deci … vrem nu vrem aderând la grup devenim turmă.
Nu cumva ai inversat definițiile? Căci la turmă, singurul principiu văd a fi conducătorul acesteia, iar singura direcție ar fi urmarea lui.
Turma e un fel de inerţie a grupului. Cam aşa o percep eu.
Dacă nu faci parte dintr-o turmă te numești nonconformist (ori altfel, oricum ți se lipește-o etichetă) și ești călcat de turmă în picioare.
Da, cam asa ceva … Din pacate?
E greu să fii excepţie, condiţia de excepţie implică o anumită doză de „je m’en foutisme”. Şi cine spune că n-au şi ei, non-conformiştii, turma lor? E drept, mai mică, dar tot turmă e. Cum spunea cineva mai sus, în definitiv totul se rezumă la mărime. Sau la forţa argumentelor. Sau la amândouă.
Nu. Nonconformiștii sunt câte-un cap ițit afară, n-au nici o legătură unii cu alții. (deci nema turmă) sunt numiți așa de turmiștii care vor să-i eticheteze și încadreze într-o categorie. 🙂
… şi atunci când eşti (vrei să devii) non-conformist eşti arătat cu degetul că .. nu respecţi regulile: http://dilemaveche.ro/sectiune/dilemablog/articol/regulile-jocului. Ne învârtim într-un cerc vicios al negarii.
2 persoane formeaza, sociologic vorbind, un grup numit diadă. http://dexonline.ro/definitie/diad%C4%83/paradigma
ii puteau spune cuplu, ca sa nteleaga tot violatorul.
Si in ce moment diada devine turma?
Pai turma nu e termen sociologic, ci merafora.
Eu cred ca toate metaforele au substanta. Deci si turma ca metafora.
Da, dar turma nu e termen sociologic, stiintific.
E creatie populara deci. Ar parea mioritica dar nu e. Garantat.
Ha ha! Amuzant ce zici tu, dar termenul se aplica si pe meleaguri amioritice.
Garantat. Fiecare popor are predilectia lui pentru oi, vaci, capre (as spune porci dar parca turme de porci n-am auzit sa existe). Pardon , exista dar nu se spune asa. Turme, cirezi, tot aia.
Doar animalele sociale traiesc in turme, vezi cum gasim ceva pozitiv in orice?
Oare cum s-ar putea masura gradul de sociabilitate a oii?
Cu un test interactiune sociala, gen numeri de cate ori behaie la alte oi, plus de cate ori se behaie la ea. Poti stabili chiar care e oaia alfa 🙂
Ne inspira al naibii de tare oile astea 😉
Da, dar nu in sensul unei gandiri de turma. Multumesc pt discutie. 😇
Eu îti multumesc. Am format o turma-n doi. E doar inceputul….