@ Jessica Furtney
Dă-mi jumătatea ta de adevăr
S-o mestec la rece
Printre oameni, flori
Şi soare
Şi ploi
Dă-mi jumătatea ta de adevăr
Să mă scutur de tine
Printre semne de întrebare
Şi exclamare
Şi spaţii publice
Încălzite la soare
Dă-mi jumătatea ta de adevăr
Să confrunt situaţiile
O situaţie, o aberaţie
Un dop împins raţional
Mult peste “sentimental”
Până dincolo de capăt
„Care capăt ?”
Îmi vine să te întreb
Şi nu te întreb
De ce te-aş întreba?
Mă aşez în situaţia ta
Şi văd lumea riscant
Şi oamenii, şi florile
Şi soarele
Şi ploile
Şi semnele de întrebare …
Dă-mi jumătatea ta de adevăr
Să mă scutur de mine
Până la capăt
„Care capăt ?”
Îmi vine să mă întreb
Şi nu mă întreb
De ce m-aş întreba ?
Eu rămân la locul meu
(Eu vrabia)
Măturând doar timpul dintre noi, distanţele








Răspunde-i lui NautilusAnulează răspunsul