E o vreme să-ţi baţi cuie în tâmplă. Să-ţi înfigi nuiele în ochi şi scotch peste buze. E o vreme să tragi de aţă pâna se rupe şi, dacă nu se rupe, să o rupi tu, cu dinţii tăi albi şi bine frecaţi. E o vreme să omorî toţi puricii. Toţi păduchii. Să dai cu petrol până îţi ia pielea foc şi, dacă nu vrea să ia, să iei tu foc în locul ei. Cu piele cu tot.
E o vreme să nu-ţi scoţi amintirile din raft, nici măcar până la intersecţia anilor „optezeci şi”. Mai ales până la intersecţia anilor „optezeci şi”.
Ai naibii ani. A naibii intersecţie !
Lasă un răspuns