Dar îi vreau atât de tare, chiar mai mult decât păpușa aia cu părul negru și rochița verde îi vreau. Așa îi spunea mamei ei de fiecare dată când treceau pe acolo, prin fața vitrinei. Erau roșii, de lac, și aveau o cataramă aurie și niște tocuri pătrate, perfecte. Niciodată nu se putea. Ba nu erau de mărimea potrivită, ba aveau un mic defect, ba una, ba alta. Dar ea știa că toate erau doar minciuni. Îi dădeau lacrimile când le auzea.
Când a reușit să și-i permită a fost însă prea târziu. Purta deja 37.
Abisuri 