Zâmbetul


Boissy Saint Leger e undeva în estul Parisului, la capătul liniei de Rer A. Unul dintre capete. Celălalt capăt este la Disneyland. Asta cu cele două capete a învățat-o Carmen în prima zi de lucru la noul client, când a încurcat trenurile și, în loc de zona metropolitana numărul trei, Carmen a coborât în zona metropolitana numărul cinci. A coborât dar n-a putut să iasă din gara. A schimbat doar peronul, a luat trenul înapoi spre Paris, până la Vincennes, unde a schimbat din nou peronul și a luat trenul înapoi spre est, spre Boissy Saint Leger. Apoi, odată ieșită din gara, în loc s-o ia spre est, Carmen a luat-o spre vest. Doar când s-au terminat cartierele de blocuri a realizat Carmen că ceva nu-i în regulă și s-a întors.

Cartierele de blocuri din Boissy Saint Leger semănau al naibii de tare cu cartierele de blocuri de la Periferia Bucureștiului.

Când a ajuns la adresa pe care i-o dăduse patronul, Carmen mirosea a transpirație și îi tremura vocea. Îi tremura și pentru că uitase cum se spune la „am încurcat trenurile” sau la”am luat-o în celălalt sens” sau la „m-am încurcat printre blocuri”. Directorul departamentului de IT care o aștepta de vreo oră și ceva i-a spus doar să încerce să ajungă până-n opt data viitoare. Apoi i-a arătat biroul ei și i-a făcut cunoștință cu Sandra, o portugheza angajată ca om bun la toate. De bun venit, Sandra a strans-o în brațe și a pupat-o. Apoi i-a spus :

⁃ Sper să-ți placă la noi și să rămâi mai mult de o săptămână. Pari de treabă. Atenție mare la șeful cel mic.

⁃ Dar ce are șeful cel mic, a întrebat-o mirata Carmen.

⁃ Eh, o să vezi, e cam fustangiu. Important e să nu-l bagi în seamă. Ah, și ar bine să porți doar pantaloni și ceva cât mai lalau pe tine. Ca să nu atragi atenția.

Apoi Sandra s-a făcut roșie la fața și i-a șoptit :”nu te întoarce, e în spatele tău”. Carmen nu s-a întors. Șeful cel mic însă a vrut să știe cine e și cu treburi era pe acolo. Apoi i-a întins o mână moale și transpirata. Carmen a strans-o ferm, bărbătește.

⁃ Așa carevasăzică, tu ești fata cea nouă i-a spus. Apoi i-a zâmbit.

Carmen a simțit atunci cum încep să-i zboare de pe ea taiorul și cămașa de dedesubt. Cel mai pervers zâmbet cu putință. Asta a fost. Când era să-i zboare și sutienul, a intervenit Sandra.

⁃ Hai mai bine să bem o cafea, să-ți mai povestesc.

Până să ajungă la locul unde se lua cafeaua, Carmen nu mai avea pe ea decât o pereche de mocasini maro, cu talpă joasă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.