A deschis larg ferestra și a privit îndelung marea. Valurile. A ascultat zgomotul scoicilor în contact cu malul. Zgomotul nisipului în contact cu vântul. Zgomotul prosopului întins pe nisipul fierbinte. Zgomotul apei pe pielea ei, arsă de soare. Zgomotul liniștii de dinaintea furtunii. Zgomotul norilor sparți, liniștea plajei inundată de nori. Zgomotul gândurilor ei sparte, în timpane. Zgomotul șoaptelor lui fierbinți, zgomotul infinitului pierdut pentru totdeauna. Unde și când o fi dispărut soarele? Apoi a adormit.
Abisuri 
Lasă un comentariu