Strânge pumnul bine, mai strâns, atât de strâns încât să te doară unghiile, până la piele să te doară unghiile, abia atunci să mă cuprinzi între gânduri, să mă simți printre lacrimi, să mă asculți printre fiori. Strânge durerea cât poți tu de tare, ține-o acolo cât poți tu de mult, încuie sentimentele îndărătul pleoapelor, nu, nu deschide ochii, numără până departe și ia-o de la capăt. Așa mi-ai spus atunci, demult, și eu încă număr urmele pașilor tăi, acum, departe.
Lasă un răspuns