Iarna, sub o plapumă


– Trage toată lumea asta peste tine și fă-te că dormi. Ignoră sunetele, mirosurile, treci peste zgomote ca și cum nu ți-a păsa.

– Dar mie îmi pasă și de-aia nu pot să dorm.

– Știu, și tocmai de aceea trebuie să închizi ochii și să-ți imaginezi că ești o pisică mare, care toarce.

– Și cum o cheamă pe pisica?

– Pe pisică o cheamă cum vrei tu. Poți să inventezi un nume sau să-i pui unul folosit.

– O să inventez unul. Nu-mi plac lucrurile deja folosite. Uite, de exemplu o să-i sun Pitisiterca. Crezi c-o să-i placă?

– E un nume frumos, pune-il și vezi dacă-ți răspunde.

– Păi, dacă o să-mi răspundă, n-o să mai toarca.

– Atunci strig-o în șoaptă.

– Păi, dacă o s-o strig în șoaptă, n-o să mă audă.

– Atunci numără în gând, până la treizeci și strig-o din nou.


Și atunci eu număram în gând până la douăzeci și adormeam. Bunica trăgea plapuma groasă peste mine și stingea lumina. În timp ce eu strigam pisica, ea continua să toarca și afară continua să ningă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.