In the air


Cand m-am uitat pe geam am vazut ca zburam deasupra norilor. Se vedeau stelele , pe fondul intunecat al cerului faceau un contrast demn de remarcat. Mi-a parut rau ca nu puteam profita de intensitatea (si unicitatea) momentului, dar treceam printr-o „zona de turbulenta” anuntata deja in mijlocul noptii si a multimii de pleoape inca cazute.

Pana nu demult ma simteam in siguranta pe parcoursul etapei «pilot automat», acea faza de zbor „aproape” planat deasupra norilor. De catava vreme insa calmul inaltimilor m-a lasat balta, sunt ca un animal in alerta maxima, simt pana si turbulentele create de pasii stewardeselor pe holul ingust dintre randuri. Nu ma mai pot delecta in liniste cu franturi de senzatii inchipuite, servite cu o bucata muzicala si sampanie (sau „orice altceva, aici avem de toate”) pe marginea de portelan a serviciului de portelan asortat la momentul zilei (rosu ziua , albastru noaptea).

Imi privesc „vecinul de turbulente”, este la a o a 3 bere dupa cele 2 pahare de sampanie si cele 2 whisky-uri , ma intreb ce-o fi oare in capul lui in acest moment? Nu a inchis ochii practic toata noaptea , imbibandu-se cu picaturi de curaj si incercand sa relativizeze esenta momentului, privind cu disperare hubloanele indepartate si doar negrul compact trasmis in retur, ca mesaj.

La inceput parea distins, in costumul negru si cravata rosie. Acum, in mijlocul noptii suflate de vant, e relativ alb la fata, doborat de aburi autogenerati si de intensitatea momentului. Il privesc in tacere si incerc sa ma amuz, relativizand: azi suntem in centrul universului, maine doar resturi.

Ar face conversatie dar nu are cu cine. La inceput, s-a asezat comod pe locul dispre culoar, apoi , dupa o ultima sorbitura din paharul cu sampanie oferit, in semn de bun venit (si nu numai), a incercat sa-si treaca timpul si angoisele cat mai placut. A reusit o buna bucata de timp.

A inceput prin a monopoliza o «membra a echipajului» timp de un sfert de ora, parand profund interesat de „duty free-ul” prezentat. Pana la urma n-a cumparat nimic,  caci , in definitifv, ceea ce cauta el, era o doar o carja pentru momentele turbulente, un cineva care sa ii asculte teama, aplatinzand-o in treacat. Mai apoi, a profitat de dreptul de vot savurand anticipat meniul viitoarelor mese si mirosurile degajate. Si apoi … a asteptat tacut sa treaca timpul, omorandu-si secundele cu diferitele arome servite cu gheata, de un acelasi steward-ul imperturbabil ne-implicat in numaratul grijilor altora.

Acum priveste in gol haul de langa geam, ascultand incordat vuietul zdruncinator al aerului  in miscare si cautand cu disperare explicatii linistitoare pe fata celorlati. In van. Intunericul nu are explicatii …

3 gânduri despre &8222;In the air&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s