Cine să mai creadă în semnificaţii?


Dădeam să dau vina pe an. Începuse în trompete şi surle, căzusem chiar peste lozul acela câştigător, bucata aceea şifonată de 2 lei, şi mă bucurasem. Peste măsură mă bucurasem, aproape că ţopăisem de bucuroasă ce eram. Nu ştiam încă…  Mă amăgeam doar cu semnificaţia simbolurilor înventate de atâta amar de vreme.

Dădeam să dau vina pe an şi nu regăseam turma. Mi se spusese – se spusese în general, cititsem cu voce tare şi chef de filozofii inutile la un ceai fierbinte – mi se spusese că intrăm în anul turmei. Nu văzusem cu ochi buni turma, îmi lipsea spiritul necesar, înghiţisem în sec şi continuasem să mă amăgesc cu bucăţica aceea mototolită de hârtie de 2 lei. “Am tras lozul câştigător !” îmi spuneam, îmi repetam, mă auto-convigeam.

Dădeam să dau vina pe an şi uitasem complet de minutul acela de linişte. Terminasem de înghiţit pestela acela fără nume echivalent şi-mi duceam tava pălăvrăgind şi acuzând anul. La un moment dat cineva a început să cânte Marseilleza şi toţi ceilalţi au tăcut. M-am oprit în mijlocul culoarului strâmt, rezemându-mă de tavă şi dând în continuare vina pe an. Nu găseam turma, nu găseam rostul, nu găseam explicaţia. Priveam în gol şi-mi aminteam de Revoluţie. Nu ştiu de ce îmi aminteam de Revoluţie. Probabil din cauza unei stări asemănătoare. Fusesem “invitaţi” să păstrăm un minut de linişte în aura clădirii principale apoi fusesem rugaţi să nu mai venim, să păstrăm momentul de acolo unde ne vom afla la momentul cu pricina, fiecare cu minutul lui, să încetăm preţ de un minut să mai ne plângem de milă, să mai dăm vina pe ani, să mai imaginăm scenarii peste scenarii.

Priveam în gol şi nu puteam să nu-mi imaginez scenarii. Se trăsese din nou, la câteva străzi distanţă. Mai murise un om. Se mai închisese un cartier. O viaţă. O paranteză. O staţie de RER. Staţia mea. Priveam în gol şi-mi imaginam scenarii “iau bus-ul, iau tramvaiul, iau celălalt tramvai, iau bus-ul”. Orice dar nu trenul. Prea multe colete suspecte. Ieri minim două, azi cine să le mai ştie. Dădeam să dau vina pe an dar nu-mi găseam turma. Era ocupată cu evenimentele. Prea multe elemente de capul lor. Cine să mai creadă în semnificaţii?

 

12 gânduri despre &8222;Cine să mai creadă în semnificaţii?&8221;

  1. Ba eu zic că tocmai aici e clue-ul. Franța, Occidentul în general, nu a crezut până acum în semnificații. Ar fi momentul să înceapă să creadă în ele.

      1. Eeeiii, draga mea… Nu-mi spune că abia acum ați realizat că așa procedează islamiștii radicali. Pentru numele lui Dumnezeu, ați avut ocazia să căutați semnificații în momentul 9/11. Ați văzut tăieri de capete în direct. Ok, prin natura meseriei eu sunt expert în probleme de securitate și sunt obligat să știu toate lucrurile astea. Dar ele au fost, și sunt, publice. Aveam în ciorne și voi posta probabil zilele următoare un material despre cum este tratată femeia în islamism. Și astea sunt lucruri ce vă sunt necunoscute ?

      2. Pai eu nu la semnificatiile astea ma refeream. Chit ca se potriveste termenul drept e. Eu n-am nimic cu nimeni. Spun doar ca exista o limita la orice. Si moartea e peste limitele acceptate. Am vazut ca multi spun ca si-ar fi cautat-o cu lumanarea. Nu vreau sa intru in dezbateri de acest fel. Fiecare le stie pe ale lui. Insa nu pot accepta genul acesta ultim de razbunare. Este prea primitiv. Nu stiu cum par lucrurile la distanta, aici se cam impute treaba. Ca un om care trebuie sa ia transportul public 3 ore pe zi sunt cam ingrijorata de cum decurg lucrurile. Am scris mai sus de ce. E un fel de inceput de panica, se sufla in iaurt la orice.

      3. Ce pot să spun ? Tardiv. Au fost și sunt semnale de alarmă ce au fost ignorate. Inclusiv bancul ăla tâmpit cu profesoara care strigă catalogul la clasă într-o școală din Franța. Eu unul, când am fost ultima oară în Paris, m-am speriat.

      4. Franta, si în mod special regiunea pariziana, este foarte cosmopolita. In ceea ce ma priveste consider asta drept un avantaj, o deschidere pe care eu n-am putut-o avea in anii „aceia”. Am colegi de toate natiile si ne intelegem perfect, invatam cate un pic din cultura celuilalt. Ceea ce s-a intamplat ieri probabil ca are o origine profunda legata de anumite acte prost traite. Totul are o explicatie si semnalele exista. Dar asta nu iarta in nici un fel ceea ce s-a petrecut ieri. Despre romani s-a vorbit in fel si chip. Si se mai vorbeste. Cum spuneam, ce-ar fi fost daca am fi taiat si spanzurat de fiecare data cand am fost facuti tigani?

  2. Și totuși, sunt încă prea multe întrebări fără răspuns și prea multe tristeți fără noimă pe lumea asta… Să credem totuși în lumină, să nu dăm energia noastră întunericului și astfel să-l facem mai puternic. Zic…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s