Când se pornesc să cadă silabele la mine cad bolovan. Ieri de exemplu, au căzut de devenisem aproape piatră. Mă încordasem atât de tare încât m-aş fi vrut cu tot dinadinsul baltă şi nu reuşeam. Strângeam din dinţi, din gânduri doar-doar… Nu şi nu. La un moment dat s-a făcut ora zece şi am stins lumina. Concluziile de rigoare le-am tras doar azi. Este bine când poţi trage concluzii. Este un semn că ai trecut prin lume şi lumea prin tine.
Este un semn că ai mai învăţat ceva, că nu ţi-ai agăţat silabele de limbă degeaba pentru a le folosi poate nu chiar cum trebuie puţin mai târziu.
Scrisem la persoana a doua intenţionat. Despre mine scriu la pesoana întâi şi la persoană întâi scriu în generar rar. Desigur, totul e relativ. În rest privesc şi iau notiţe. Şi, când consider că sunt destule notiţe ca să iasă de-o poveste, dau drumul la silabe şi povestesc. Ieri am tras concluzia că mulţi oameni cred că toate poveştile sunt despre mine. Şi că mulţi oameni încearcă să se regăsească în poveştile mele. Când se regăsesc fix pe dos îşi manifestă nepotrivirea în fel şi chip. Unii nu zic nimic. Adică ignoră şi trec mai departe. Alţii lasă semne şi spun că poveştile mele sunt mincinoase, că nici vorba să fie cum spun eu, că ei sunt fix pe dos, că eu sunt atât de bătrână şi atât de obosită încât nu pot înţelege cum stă treaba cu realitatea- reală. Adică realitatea lor, singura posibilă. Desigur, nu ştiu, sunt prea egoistă să-mi pese.
Cam aşa s-a pornit ieri şi e bine că s-a oprit. Că începeam să devin aşa cum credeau oamenii aceia că sunt deja.
Din toţi bolovanii aia de-au căzut ieri am învăţat să ignor şi să consider că fiecare este egosit în felul lui. Unii mai tare ca alţii.
(Acest articol este despre egoism, altfel aş fi amintit şi de partea pozitivă a lucrurilor.)
Abisuri 
E bine ca ai ramas asa cum esti… mie-mi plac povestile tale exact asa cum sunt si le citesc cu drag…
Iar eu îţi mulţumesc. Căci nu pot scrie altfel decât sunt. Nu pot scrie la cerere ceea ce vor oamenii să audă.
Ce mi-a plăcut…ce-mi place…ce-mi placi.
Chiar mă-ntrebam dacă/ce reacții…ciudate..ai avut după acel text? Intuiam că o să te tragă de urechi sau la răspundere.
Încep să-mi doresc să fiu egoistă. Începe să-mi placă să fiu catalogată așa… Da, începe să-mi placă.
Gânduri bune pentru tine! Și spor în toate, inclusiv la scris!
După acel text m-am făcut mare. Chit că la optzeci de ani eşti deja mare, mare de tot. Adica mi-am dat seama că. Şi e bine că mi-am dat seama că. Habar n-aveam, cum dracu aş fi putut avea. În microcosmosul meu te mai doare una alta şi atunci faci haz de necaz. Încercând să. Ieri am învăţat că nu reuşeşti la fel pentru toată lumea. Pentru 1150 de persoane am reuşit. Pentru circa cinzeci nici nu era nevoie să încerc.
Ce bine că eşti aşa cum eşti! Tare-mi placi aşa!
Metalică ? Şi mie-mi place când sunt aşa. Am remarcat ca anumite situatii îmi dezvoltă cinismul. Şi adooooor .
😀 Eşti minunată!
Să nu exagerăm ! La vârsta mea orice emoţie puternică e periculoasă 😉
Data viitoare te atenţionez înainte 😀
Aşa să faci, da ?
Promit solemn. Observi cât sunt de „finuţă”, nu? Adică ar fi fost frumos să te contrazic dar eu o ţin ca pe ogor. 😳 La partea cu vârsta mă refer.
Adică şi tu crezi că? Mă duc să mă sinucid. Apoi scriu cum a fost. Nu glumesc 100%. Am o poveste cu sinucideri „pe ţeavă”.
Nu! Tocmai. Că am vrut să completez în al doilea comentariu treaba asta dar m-a luat valul şi uitarea. Nici eu nu-s chiar de alaltăieri. Şi recitind comentariile, mi-am dat seama că sunt tare din topor. Mă ierţi?
Prea târziu, mă strânge deja frânghia 😉 Dată viitoare promit să.
Aştept data viitoare. 🙄 Şi postarea cu.
Va. Nu ştiu când dar va. Acum aştept să-mi treacă. Anii aia mulţi.
ai cui?
ai mei;-)
Bună chestie.
Trecem mai departe, dar nu ignorăm; ca să ne-nțelegem.
Nu, luam notite si bagam la cap. Sa ne fie invatatura.