Un pic mai puţin


O îngropase sub tona ei de inepţii. O acoperise bine cu explicaţii justificate. Raţionale. Ea ştia, bănuia tona. Era o tonă logică, vizibilă cu ochiul liber. Ea avea ochelari de cal. O acceptase drept alternativă şi acum o regreta. O tonă şi un pic, picul acela justificat, picul acela bănuit.

Întotdeauana fusese cu picul într-o relaţie de frustrare. De refulare. Ea gândea mereu altfel decât picul. Ea visa cu ochii deschişi cai verzi pe pereţi roz. Picul nici vorbă. Picul îşi vedea de surplus. Îi era dificil să fie în opoziţie cu picul. De fapt ea nici nu ştia că există opoziţie la pic. După mintea ei de vrabie nu putea exista defazaj la pic. Ea re-trăia în prezent, cum naiba să re-trăiască altfel ? Picul decorela trecutul de prezent. Era un pic mai altfel.

Acum încasa. Se lăsase năpădită şi acum regreta. Abia de mai respira şi aştepta să treacă. Toate treceau în definitiv, de ce n-ar trece şi ea? Ea ar trece poate mai altfel. Ea ar trece un pic mai puţin.

Picul ei mai puţin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s