@ Jose Aragones
Umblu desculț printre gândurile tale și țip. Mi-e visul ceață deasupra unui oraș îngropat în uitare și vinul îmi plânge într- un pahar de plastic mat. Înghit să uit. Din nori albi cad momente gri și din suspine îmi cresc imagini. Șoptesc metafore din buricul degetelor și aștept răspuns. Mi te arăți floare și te sorb parfum. Scrii fără semne dar te ghicesc printre zeci de virgule lipsă. Nu te critic, uneori ratez și eu numărul de « i-uri ». Îmi ești dialog și viață, clipă plină de substanță. Există zile când dispari și atunci încetez să exist. Îmi agat nădejdea-n cui și te compun la loc din amintiri. Ești mereu toată, imperfectă , grăbită, sucita, adormită.
Ești interzisă. Ești ceea ce nu există.
Reclame
O superba tentativa de evadare din cercul închis al sistemului „Matrix”! O tentativa a „lepadarii”, renegarii, dezbracarii fiintei de constientizarea propriului ego ! Magnifica tentativa, exprimata în cuvinte ! 🙂 )
Cât de frumos poți sa scrii!!! ❤️
Mulțumesc! Mă bucur că îți place!
incantator joc de cuvinte.
Mulțumesc!