Paula sorbea din cafeaua la filtru și nu îndrăznea să privească ridurile lui Stere. Pentru că ar fi părut suspect de evident interesul ei pentru ridurile lui, Paula preferase să privească un punct fix situat între piciorul din stânga al mesei ovale și scaunul pe care se așezase Stere. Dar cât putea oare să privească punctul ? Începuseră să îi lăcrimeze ochii și, pentru că i se răcea între timp și cafeaua, începuse să caute un subiect de conversație.
Să vorbească despre vreme ? Déjà abordaseră subiectul și era evident că aveau opinii diferite privind clima ideală : ei îi plăcea când ploua, lui îi plăcea cel mai mult vara, la soare, sub o umbrelă cu fața la mare. Ea nu intrase în detalii privind genul de ploaie, era evident că nu avea chef să prelungească subiectul. Să vorbească despre culori, parfumuri, mâncăruri vegetariene și alte chestii din astea de care toată lumea scria pe bloguri ? Oare era Stere tipul de om care citea bloguri ?
După trei încercări ratate și aproape jumătate de cană de cafea vărsată tot pe sacoul “ou de rață “ – dar oricum nu mai conta – Paula îndrăznise o întrebare la care nu se gândise în prealabil. Pur și simplu întrebarea îi apăruse pe buze și, odată apărută, îi fusese imposibil să o împiedice să iasă.
“Îți plac cireșele ?” îl întrebase Paula timid pe Stere. Stere tresărise vizibil pentru că el tocmai atunci se gândea la ce fel de parfum i-ar face plăcere Paulei. Întrebarea relativă la cireșe păruse să-l destabilizeze pentru că el nu avea absolut nici o părere în ceea ce le privea. Niște fructe ca toate fructele, în plus cu sâmburi pe care trebuia să-i scuipe. Dar, cum din principiu, Stere nu scuipa, atunci când trebuia să mănânce cireșe, le mânca cu sâmburi cu tot.
Articolul integral aici
Abisuri 