Îmi place teribil Meg Ryan !


Îmi place teribil Meg Ryan ! Dintotdeauna mi-a plăcut de ea. Mă atrage felul simplu în care este. E tare complicat să fii simplu.
Când eram tânără îmi doream sa fiu Meg. Îi copiam tunsoarea, culoarea hainelor și mersul. Din spate, dacă făceai abstracție de felul în care îmi erau croite hainele, din spate ziceai că-s Meg. Și din față, dacă mă priveai de la gât în sus, aduceam un pic cu Meg. Începeam să nu mai semăn cu Meg când mă decideam să mă îmbrac ca Meg.
„N-ai tu banii lui Meg, să-ți permiți toalete ei scumpe”, îmi spuneau prietenii și aveau dreptate. Apoi râdeau dându-și coate. N-aveam banii lui Meg. Tata era sudor și mama era casnică.
Până într-o zi, când au apărut site-urile on line si în Romania. La început nu înțelesesem ce reprezintă conceptul. Apoi citisem știrile. Tare ingenios!

Mă bucurasem așa de tare că voi putea, în sfârșit, să semăn cu Meg, că vărsasem cafeaua pe blugii pe care dădusem o groază de bani. Noroc că nu era fierbinte. Seara o văzusem pe Meg pe un canal de știri. Era îmbrăcată într-o rochie neagră, hoață dar simplă și poza în fața unor panouri publicitare. Sinceră să fiu, nu știu să vă zic la ce faceau reclamă panourile acelea pentru că pe mine mă fascina rochia lui Meg. Era atât de class și atât de fină încăt mă hotărâsem pe loc să caut ceva asemănător. La început nu mă dusese mintea și căutasem prin lucrurile mamei. Căutasem vreo 3 ore și nu găsisem nimic. Ezitasem doar o singură dată dar era o rochie verde, deja prea scurtă, și avea volane. Nu suportam volanele! De supărare deschisesem PC-ul și dădusem peste un site de vânzări on-line. „Ce toantă sunt” îmi spusesem și căutasem pe on line. O rugasem atunci pe mama să vină să decidem împreună. Mama era în bucătărie și tăia ceapă. Când auzise ce voiam, se făcuse că plouă. „N-avem noi bani de drăcii din astea !” îmi spusese ea și continuase să toace. Dar eu îmi doream atât de mult să semăn cu Meg încât o bătusem la cap până acceptase, doar să scape de gura mea. Îi arătasem cele șase pagini cu rochii și o pusesem să aleagă. Ei ii plăcea o rochie „Guess Jean” de fason mulat și decolteu pătrat. Nu era rău, trebuie să recunosc. Și nici scump. Asta remarcase și mama. „Din prima de Crăciun a lui tac’tu îți poți lua zece rochii”. Desigur, era un fel de a spune. Din prima lui taticu’ luam mereu o jumătate de porc. Să ne țină toată iarnă. Și chiar ne ținea. Eram o familie chibzuită din care eu făceam uneori excepție. Îmi doream atât de mult o rochie neagră, simplă, încat uneori o băteam la cap pe mama pana obtineam ce- doream. Atunci reușisem s-o conving pe mama să-l convingă pe tăticu să se uite și el pe site, la rochia aleasă de mama. Până la urmă tăticu cedase și se uitase. Stătuse în fata ecranului calculatorului mult timp și studiase toate caracteristicile rochiei, îmi ceruse poza cu Meg îmbrăcată în rochia ei neagră și comparase, mă pusese să mă învârt prin casă, să-și imagineze cum mi-ar sta și apoi spusese calm:”La rochia asta îți trebuie și niște pantofi mișto”. Mă bucurasem tare când îl auzisem, de fericită ce eram că puteam, în sfârșit, semăna cu Meg de tot, scăpasem din vedere faptul că singura mea pereche de încălțăminte mai de doamne ajută erau niște bascheți decolorați cărora începuseră să li se dezlipească și talpa. Îi sărisem de gât lui tăticu și îi promisesem că-mi voi alege cei mai frumoși și mai asortați pantofi cu putință. Tăticu îmi spusese că are încredere în gusturile mele, mă lăsase să aleg și el se dusese să-și termine cafeaua. Ca sa aleg cei mai frumoși pantofi asortați, cautasem pe site-ul online ” pantofi negri” și alesesem o pereche „Steve Madden”, cu toc lillie și talpă stabilă care costau doar 239 de lei. Sărisem în sus de bucurie când văzusem prețul, o chemasem iar pe mama din bucătărie, mama își ștersese iar mâinile murdare de ceapă de șorț, că nu terminase încă de tăiat ceapa, și venise să își dea cu părerea în privința pantofilor. Pentru că erau foarte bine prezentați și fotografiați din mai multe unghiuri, mama își putuse face rapid o părere clară și-mi spuse : „Ia-i!

Apoi dăduse se se ducă în bucătărie dar se oprise brusc. Îi venise o idee și se întoarse spre mine să mi-o spună : „La ținuta asta merge și un colier, să-ți umple puțin gâtul”. Mama se exprima cum putea, dar avea dreptate. Aveam un gât lung și subțire și, între gât și decolteul pătrat al rochiei, era prea mult loc. Căutasem pe site și găsisem un colier „Fossil” de 219 lei care îmi plăcea la nebunie și se potrivea perfect cu rochia și pantofii. Mama fusese de acord, colierul era fain, aveam gusturi bune. Apoi comandasem, 797 de lei in total. Coletul sosise repede. Îl deschisesem cu nerăbdare și, îmbrăcată în rochia neagră cu colierul la gât, defilasem mândră pe tocurile „lillie” prin fața lui tăticu care mă privea cu lacrimi în ochi și realiza că deveneam din ce în ce mai frumoasă, sau poate ținuta aceea îmi scotea frumusețea în evidență, nu putea să spună exact, cert era că aduceam perfect cu Meg și asta, pentru mai puțin de 999 lei. Un adevărat chilipir! Atunci se hotărâse să devină vegetarian. De banii rămași din porc mi-am cumpărat un palton și un bilet dus întors până la Paris, să o văd pe Meg.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.