Să-mi trag zece palme și trei pumni și tot n-ar fi de ajuns. Ce idioți. Ce lipsă de perspectivă. Cine și-ar fi putut imagina o chestie ca asta. Dacă știam ce-o să iasă, rămâneam naibii în scorbura mea. Dar era atât de fain afară, cer senin, zambile, muște, m-a împins păcatul și am ieșit. Și n-ar fi fost nimic dacă nu mă împingea necuratul să intru-n vorbă cu tine. Iar tu, tu ce-ai făcut? Tu te-ai luat după mine și ai mușcat. Să-ți fie învățatura de minte, jur că n-am vrut. Semnat, șarpele.

Hai ca nu-l cred!