Număr

Azi am luat forfecuta și mi-am tăiat unghiile până la carne. Când mi-a dat sângele, am început să plâng. Nu, nu de durere plângeam. De cele mai multe ori plâng din nimic. Unii îi zic depresie, alții plictiseală. Eu nu-i zic nicicum și-mi șterg lacrimile cu mâneca. Dacă n-ar bate clopotele, nici n-aș știi că trăiesc. În fiecare dimineață bat. Mai demult îmi plăcea să le ascult cum sună cu ochii închiși. Azi îmi rod doar unghiile și apoi număr. Un deget, două degete, mereu lipsește câte unul.