Număr


Azi am luat forfecuta și mi-am tăiat unghiile până la carne. Când mi-a dat sângele, am început să plâng. Nu, nu de durere plângeam. De cele mai multe ori plâng din nimic. Unii îi zic depresie, alții plictiseală. Eu nu-i zic nicicum și-mi șterg lacrimile cu mâneca. Dacă n-ar bate clopotele, nici n-aș știi că trăiesc. În fiecare dimineață bat. Mai demult îmi plăcea să le ascult cum sună cu ochii închiși. Azi îmi rod doar unghiile și apoi număr. Un deget, două degete, mereu lipsește câte unul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.