Acest virtual care ne intrigă: prieteni, toxici, divergențe de opinie


Inspirat din cazuri reale și de subiectul propus de Ioana.

Acum câteva săptămâni în urmă am publicat un text pe un grup de călătorii. Textul era despre prima mea vacanță la mare și a avut un success răsunător : 1000 de likeuri și 35 de partajări.  Spun “răsunător” pentru că, de obicei, cele mai apreciate texte ale mele nu depășesc 50 de like-uri.

Ceea ce a fost mișto cu publicarea acelui text pe acel grup, a fost faptul că oamenii au început să-și depene poveștile despre prima lor vacanță la mare, în comentarii. Ceea ce a fost cu adevărat mișto, a fost faptul că nu a existat nici un Gigi Contra. Cel care să nu fie de acord cu ideile exprimate în text sau care să arunce cu nămol în autor.

La sfatul unei cititoare, am postat textul pe un alt grup. “Cronici pe bune” a lui Silviu Iliuță. Nu prea mi-am dat eu seama cu precizie care era specificul acelui grup, la o prima vedere aș zice ceva legat de umor și situații trăite, dar nu bag mâna în foc.  

Textul a avut succes și acolo, vreo 400 de like-uri, din câte îmi amintesc. În fața unui astfel de succes la public, am decis să mai postez pe acel grup câteva texte cu povești, fără să specific însă că era vorba despre ficțiuni.

Fotografie de Davide Baraldi pe Pexels.com

Și, ceea ce era de așteptat să se întâmple, s-a întâmplat. A apărut un Gigi Contra care, ca  de obiciei în cazul acestor specimen, în loc să “se ia” de text, a început să mă jignească pe mine.

Nu ne cunoșteam, nu schimbasem niciodată vreo replică, nici macar virtuală. Pentru că încă nu știam să reacționez în fața unor asemenea situații, am șters postarea. Așa am făcut și când cineva de pe un alt grup m-a făcut cu ou și cu oțet, pe mine, ca om, în condițiile în care problema lui, ca cititor, era faptul că textul postat de mine era prea lung și lui i se părea scris ca de un copil de clasele 1-4.

Ceea ce vreau să subliniez prin toate aceste exemple, este că lumea virtuală este plină de oameni gata să te înjunghie pe la spate. Să atace. Să-și marcheze teritoriul. La fel ca și cea reală. Doar că în viața reală nu ești expus niciodată unui număr atât de mare de oameni, de tot felul. În viața reală, pe oamenii care îți ies în cale, îi poți “simți” și adopta vizavi de ei atitudinea corespunzătoare.

De câte ori nu vi s-a întâmplat în viața reală să evitați intenționat întâlnirile cu anumite persoane? Pentru că nu rezonați cu felul lor de a vedea lumea sau pentru că vorbesc prea mult fără să spună nimic sau pentru că văd totul mult prea în negru sau mult prea în alb? În viața reală foarte rar ajungi să renunți la o idee sau la a anumit fel de a percepe și analiza situațiile, din cauza acestor oameni. 

Făcând această analiză comparativă a posteriori, am realizat că nu ar fi trebuit să șterg postările respective. Stergându-le, nu am făcut decât să mă pun într-o situație de inferioritate vizavi de acei Gigi Contra.  

Și totuși, dacă toxicitatea durează, dacă Gigi Contra continuă cu atacul la persoana, ce faci? Să încasezi acea toxicitate virtuală și să-ți afectezi viața reală? Mai mult, ce faci când un “prieten virtual” te dezamăgește, într-un fel sau altul? Prin idei, comentarii sau valori? Îl blochezi, pur și simplu? În acest caz, situația se complică. În viața reală, prietenii sunt acei oameni pentru care ești gata să te arunci în foc. Le cunoști calitățile, le cunoști defectele și micile derapaje. Le cunoști și le accepți pentru că știi că fiecare om acționeză într-un mod specific într-un anumit context. Și, pentru că le ești prieten, în viața reală  înainte sa judeci, încerci să înțelegi și contextul unui derapaj. Tot acest ecosystem real este atât de bine construit, încât se întâmplă foarte rar să termini brusc o prietenie de lungă durată.  

În virtual, noțiunea de “prietenie” este mult mai voalată. În primul rând, dacă nu cunoști omul și în viața reală, vei cunoaște din el doar ce o să vrea el să îți arate. Îl vei cunoaște doar prin fotografiile expuse, prin comentarii și reacții. Îți vei face o părere parțială despre acel om. Poate că îl vei considera mult prea trist sau mult mai vesel, la limita depresiei sau în mijlocul paranoiei. Dar asta va rămâne neverificat.  Atâta vreme  cât nu-l vei întâlni personal și nu-I vei “citi” și din comportamentul în viața reală, prietenul doar virtual va rămâne un aproape străin pentru tine.

Îți poți face o impresie complet greșită despre o persoana pe care n-ai întâlnit-o niciodată, urmărind doar interacțiunile social media. Din păcate mulți dintre virtuali n-au absolut nici o șansă să devină reali. Unui real, în momentul în care ajungi să îl cunoșți, îi poți ierta greșelile. Unui doar virtual, acest lucru este foarte complicat. Mai ales pentru că un virtual este foarte mult din tine – comentariile, acțiunile, toată interacțiunea cu el este „povestită” cu glasul tău interior. Am trăit deja astfel de experiențe – virtuali despre care îmi făcusem o părere pe care i-am cunoscut apoi și în viața reală. Incredibil cât poate fi de importantă o interacțiune “face to face”. De fapt nu este atât de surprinzător în condițiile în care 80 % din comunicare este non verbal. Nici nu vreau să mă gândesc cam cât din comunicare o reprezintă cea scrisă. Comunicarea scrisă, fără un verbal atașat, este complicată. Se pierde mult din mesaj de la expeditor la destinatar, tocmai prin faptul că destinatarul își livrează singur mesajul, cu vocea aceea interioară care este construită pe setul lui de valori într-un context personal, care poate fi complet diferit decât contextual expeditorului adevărat.

Revenind la reacțiile toxice din lumea virtuală, la Gigi Contra și la atacurile personale, ca să nu mai îmi stric zenul din viața reală, m-am decis să urmez următorii pași (se aplica la ce este virtual only, prieteni incluși)

  • Să aleg mai bine textele publicate pe grupuri
  • Să nu răspund “la cald”, să-mi las un timp de “așezare a ideilor”– inspirație-respirație, plimbare prin gradină/parc/cartier, un film bun, o carte
  • După ce a trecut acel timp de “așezare a ideilor, să nu atac niciodată omul și convingerile lui. In caz de divergente de opinie, să explic faptul că eu am altă viziune și alte valori, ceea ce este absolut normal
  • Dacă omul nu este absolut deloc deschis dialogului și recurge la injurii și/sau atac la persoană, block
  • Dacă omul continuă să se învârtă în cerc dar fără să atace la persoană – adică să nu fie absolut deschis dialogului, dar într-un mod civilizat, las baltă discutia și îmi văd de ale mele
  • Dacă omul este dispus la un dialog argumentat, fără violență verbală și/sau atac la persoană, continui discuția până în punctul în care lucrurile devin clare pentru amândoi.  

2 gânduri despre „Acest virtual care ne intrigă: prieteni, toxici, divergențe de opinie”

  1. Probabil nu stii, dar eu am un canal de YouTube. Sa vezi acolo heitareala 🙄 La inceput am fost socata si ranita desi proportia comentariilor negative era infima in comparatie cu cele civilizate. Am reusit sa trec peste, am dat block si apoi am ignorat. Acum nici macar nu le mai citesc pana la capat. Cred totusi ca cele doua lumi, cea reala si cea virtuala, se intrepatrund destul de firav.

    1. Nu știam că ai canal YouTube, felicitări! E greu cu comunicarea on line. Cel mai fain e când ajungi în acel moment în care nu-ți mai pasă de părerile altora – cel puțin de cele ale necunoscuților.

Lasă un răspuns la Ioana Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.